Conditiile vitrege de trai creeaza frustrare in sanul familiei. Asa devine casa parinteasca un loc unde sa te simti trista, atacata, umilita etc. Pentru ca memoria "animala" rulz la stim noi cine, precum si la o parte din retarzi care nu cauta sa se serveasca de ratiune si in alte moduri decat satisfacerea nevoilor imediate de senzatii (asa-i, memoria animala este baza de date in care sunt stocate senzatiile) se cauta acel mediu in care sa te simti ca "acasa", acel/acei oameni care te fac sa te simti ca in sanul familiei - "il/o iubesc, desi ma trateaza asa, locul meu este langa el/ea".
Cat despre invatatul din greseli - cand iti e bine uiti de cand iti era rau, nu ma refer la baza de date rationala, de tip "unde am fost, cu cine, ceam facut p-acolo", ci la baza de date animala - "cum simt". Deci daca te simti bine, uiti cum se simtea raul si zici "gata, frate, m-am reformat, am invatat din greseli, bla-bla".