Cum sa ierti.

Amarena a scris:

De acord cu postarile tale de pe topicul asta.

nici nu mai stiu cand esti seriosa si cand faci misto.. :roll:

Acum sunt serioasa.

NABOO a scris:

Reactia lui la aflarea vestii a fost una nu tocmai ok..

A plecat trantind usa si a mai venit acasa dupa cateva zile.

Nu cred ca este cea mai buna reactie in astfel de cazuri.

Daca i-ar fi spus ca vrea sa faca avort...oare ce reactie ar fi avut?...

Si care ar fi fost o reactie potrivita in acea situatie?

nightwish a scris:

Si care ar fi fost o reactie potrivita in acea situatie?

in nici un caz...nu pleci trantind usa si mai mult decat atat...nu te intorci dupa cateva zile..

sa presupunem ca mahnirea, supararea..."furia"...l-ar fi indemnat sa plece nervos ...

dar nu te intorci dupa cateva zile..

este nevasta lui cu care este casatorit de 10 ani...si nu sunt putini ani..

un avort nu este o simpla extractie de masea cariata..

Nu cred ca exista notiunea de "reactie potrivita" in astfel de cazuri...

Poate doar reactie controlabila...

Ar fi trebuit sa discute mai mult pe tema asta...ar fi trebuit sa afle ce a determinat-o sa ia o astfel de decizie...

si sa faca asta fara sa se enerveze prea tare...

Stiu ca este dificil sa controlezi astfel de cazuri...dar exista un motiv, sau mai multe...care au determinat-o sa procedeze asa.

Daca o femeie la 25 de ani iti spune ca nu este pregatita sa faca un copil--trebuie sa o crezi pe cuvant.

Dar daca o femei la 36 de ani iti spune acelasi lucru...trebuie sa cauti motivul clar si sa incerci sa-l intelegi.

...asta doar ca o comparatie a varstelor ....

Aether a scris:

Citesc, citesc si ma doare. Recitesc povestea ta si mai tare doare. De ce? Pentru faptul ca uneori construim fara trainicie. Daca o caramida cade, se prabuseste toata cladirea. Cea frumos ridicata, cu iubire si dragoste. Separare zici?

Renunti atat de usor? Te-ai intrebat ce a fost in sufletul ei cand a luat aceasta decizie? Te-ai intrebat cum i s-a frant inima cand a renuntat la sarcina? Prin ce clipe ingrozitoare a trecut? Nu a fost pregatita si ea stie de ce. Pentru o femeie , casnicia, apoi sarcina sunt momente de schimbare totala... Realitatea care e? Fii alaturi de ea. Ce poate fi mai trist ca atunci cand ne e sete sa nu fie cel iubit sa ne dea un strop de apa? Ce poate fi mai dureros ca atunci cand vrem sa imbratisam in somn, sa strangem la piept nimicul? Lupta pentru casnicia si familia ta. Nu te da batut de la prima lovitura, in viata urmeaza si altele. Cel mic va veni pe lume atunci cand veti fi amandoi pregatiti . Este o lectie pe care ai primit-o si trebuie sa inveti din ea. Pentru mai tarziu...

atat de frumos suna forma literara...

realitatea insa e mult mai cruda... odata casatoriti, se poate admite ca s-au cunoscut suficient de mult incat increderea reciproca sa fie suficienta ca sa le permita pasul asta (casatoria)... apoi, insasi prin casatorie, se poate admite ca si-au pus impreuna visele, sperantele, dorintele, caile de realizare... au devenit din 2 o pereche... or, desi nu il accept sub nici o forma pe unul din comentatori, despartirea este UNICA solutie, daca nucleul, cuplul se sparge, prin decizii independente ale unui membru... increderea s-a dus... ceea ce tinea cuplul sudat a disparut...

de fapt, daca se vrea se vor gasi motivele rupturii undeva, in trecut, si se va afla ca acea casnicie rezista doar prin aspecte minore, cum ar fi latura materiala (vreo casa impreuna, vreo slujba mai bine platita a unuia, etc) pentru ca, sa nu fim duri, ca ea sa ia decizia de avort fara a-l consulta, sau informa, inseamna ca cel putin ea constientiza ca relatia lor e moarta... se pune problema insa de ce a mai ramas acolo... din inertie, din interes?

nu spun toate astea ca s-o condamn pe ea... am trecut printr-o situatie asemanatoare, acum 15 ani... eram dupa 5 ani de casnicie, aveam (si am in continuatre) un copil, dar, dupa anumite situatii mai neplacute (dorinta de a ne lua o casa, cautarea de ajutor - bancile nu dadeau credite la persoane fizice - imprumuturi pe la prieteni si ajunsul ca ultima suma, cam 15% din valoare (respectiv taxele notariale, ca erau de stat si atat erau in 1995 - si de care nu aveam de unde sti fara sa ajungem la notar) sa ajunga ea sa o ceara de la parintii ei... bineinteles, nu ne-au dat, a urmat pierderea casei respective, ceva reprosuri intre noi, plecatul ei la ma-sa ca sa le ceara explicatii, pentru ca intr-o situatie similara pe fratele ei l-au ajutat, revenirea un pic schimbata, eu am trecut peste, n-au fost certuri, reprosuri intre noi, insa dupa vreo 2 luni am aflat ca s-a dus cu maica-sa si a facut avort....

mie imi spusese ca parintii ei n-au avut sau n-au vrut sa ne dea banii cand s-a intors, trecusem peste si incepusem sa ne mobilizam pentru a strange restyul de bani... nu mi-a zis nimic de sarcina, nu mi-a zis ca o sucisa maica-sa de cap ca nu e bine sa faca un nou copil ca n-avem unde sta si stam cu chirie.. nu mi-a zis nimic, insa era schimbata dupa ce a venit de la parintii ei...

apoi, prin vara, m-am trezit ca pleaca la parintii ei pentru vreo cateva zile, motivandu-mi ca ei pleaca in statiune si sa aiba grija de casa... oke, am zis, vorbim... am plecat la servici, si seara, cand m-am intors acasa (copilul - fata mea - era la mama la focsani) am gasit pe masa hotararea de divort cu stampila de definitiva... am citit in ea ca fusesem citat si eu nu stiam nimic... deci, noi eram divortati de vreo luna si noi statusem in casa impreuna... pana a ramas definitiva sentinta...

stiu ca am fost cam nervos cand a facut avortul, i-am reprosat ca trebuia sa se consulte cu mine, am avut chiar certuri, dar, pana la urma am crezut ca ne-am impacat, resemnandu-ne, acceptand motivul invocat, ca de frica ca nu ne luasem casa l-a facut (pentru ca nu mai vroia sa crestem si al doilea copil cand la noi cand la mama), si incepusem sa facem sa fie bine... numai ca, din datele de la procesul de divort, fiind un divort cu copil, am inteles ca inca de dupa ce nu ne-au dat ai ei banii sa luam casa se depusese actiunea, mai exact dupa ce ea se intorsese de la parintii ei... aapoi, pe mine m-au citat la fratele ei, cu domiciliu ales... apoi, dupa vreo luna de la plecarea ei definitiva, s-a dus cu politie, procuror si protectia copilului la mama si a luat copilul, invocand ca s-o inspaimante pe mama ca ma baga la puscarie pentru sechestrare de minor, atat timp cat legea - divortul - i-l daduse ei... in timp ce eu cautam solutiile de anulare a sentintei si rejudecare a divortului...

dar, poate nu trebuia sa spun toate astea, m-au facut sa vorbesc doar situatiile de mai sus, cu avortul peste care TUDOR nu stie cum sa treaca... si vroiam sa-i spun ca eu am trecut, numai ca nu s-a mai putut continua, chiar daca am trecut...

NABOO a scris:

in nici un caz...nu pleci trantind usa si mai mult decat atat...nu te intorci dupa cateva zile..

sa presupunem ca mahnirea, supararea..."furia"...l-ar fi indemnat sa plece nervos ...

dar nu te intorci dupa cateva zile..

este nevasta lui cu care este casatorit de 10 ani...si nu sunt putini ani..

Exact. Bine, si la restul, dar asta m-a frapat si pe mine. Cu siguranta vina nu este doar a ei.

Cum s-a spus

Aether a scris:

FELICITARI !

felicitari? de ce? pentru ca au decis sa nu-si faca socotelile inainte de a se casatori? pentru ca au spus ca o sa facem impreuna ce n-avem, nu s-au calculat - euvin cu atat, tu cu atat?

felicitari pentru ca gandeste naboo totul ca un materialist convins? care nu mai stie sa se c...ce decat daca are hartie igienica zewa, altfel ramane constipat?

daca s-au luat, s-au luat si la bine si la greu... nu pentru ca sa combine neaparat 2 averi... si nici nu rezulta de nicaieri ca decizia ei a fost conditionata de vreo stare materiala... deci, pentru ce felicitari?

Eu cred ca depinde de multe. Dar nu ma intereseaza in general, cred ca toti avem modelele noastre, casnicia noastra sau a parintilor, suntem limitati.

Amarena a scris:

Exact. Bine, si la restul, dar asta m-a frapat si pe mine. Cu siguranta vina nu este doar a ei.

asta incerc sa-i transmit si eu...

el pozeaza in victima fara ca noi sa stim despre ea,,,mai nimic.

nu vreau sa-i dau dreptate in totalitate...

si eu cred ca m-as fi simtit lezat daca as fi fost in locul lui....

dar experienta imi spune ca nu trebuie sa cauti numai vina unuia...

intotdeauna exista 2 vinovati...

Leonking a scris:

felicitari pentru ca gandeste naboo totul ca un materialist convins? care nu mai stie sa se c...ce decat daca are hartie igienica zewa, altfel ramane constipat?

ma aasteptam sa ai o gandire ceva mai elastica...

nu ma cunosti absolut deloc...

si nu sunt materialist...

sunt cat se poate de realist...

ti-ai expus "viata" pozand si tu intr-o victima a unei femei..

daca taceai..filozof ramaneai..

te rog..nu mai face referiri la persoana-mi..

am tinut sa-ti replic pentru ca ai facut referire la mine..