40.000 copii abandonati din cauza crizei

A...si mie imi spunea asta...am crescut cu refrenul; "pacat ca nu te-am dat la orfelinat cand a vrut tac'tu!"...imi povestea cu savoare si amanunte cum a incercat ea sa ma avorteze...cum taica-meu i-a propus sa o inpinga pe scari,sau sa-i provoace altfel avortul,dar ei i-a fost frica...si cum aranjasera ei sa ma bage intr-un orfelinat pentru copii handicapati,ca acolo avea el o pila...dar s-a opus bunica-mea...

Si imi "explica" adesea ca de fapt,e cu neputinta sa fiu copilul ei...ca pesemne a fost o incurcatura la maternitate...ea nu ar fi putut avea un copil ca mine...

Si morala acestor discursuri,era ca eu,copilul "i-am distrus ei viata"! -eu eram de vina pentru toate esecurile si ratarea ei...

Apoi fanteziile continuau cu descrierea vietii minunate pe care ar fi avut-o daca eu nu as fi fost!!

Imi repeta adesea cum abia asteapta sa fac 18 ani,ca sa ma arunce in strada...

Si mai incasam si batai degeaba...ca sa imi ispasesc vina de a...exista! -odata,m-a muscat de fata,de am ramas cu urme o vreme...tata imi facuse fotografii,ca sa o santajeze cu "comisia tutelara"...insa pana la urma,ea a gasit ascunzatoarea si a distrus fotografiile.

Iar lui,nu ii pasa,de fapt...

Nu pot sa inteleg cum de sunt omul care sunt(si chiar ca mai sunt,pur si simplu),tinand seama de "caracterul" celor doi "parinti".

Multi dintre noi am avut copilarii dificile...dar suntem bine acuma, nu? Din apacate parintii nostrii ne cresc si eu cum pot si cum se pricep, de unde atatea cunostinte de psihologia verstelor si de pedagogie infantila la ei? La topicul Rodicau eu eram initial de parere sa avorteze, ca n are cum sa i acorde acelui copil cine stie ce conditii....dar apoi, cand a zis ca e programata la avort, imi parea chiar rau....pentru ca, chiar daca ai o copilarie grea, poti fi fericit mai tarziu, si e pacat sa ratezi sansa asta....

Mi-e jena sa fac o lista cu userii care au spus ca traiesc cu pastile sau se plimba pe la diversi terapeuti...si degeaba,pe deasupra...

Sau cu cei care au avut mai multe tentative de sinucidere deja...lor nu cred ca poti sa le spui ca e pacat de sansa pe care au primit-o sa aiba asa minunatie de parinti.

Sa stii ca nu toata lumea isi revine dupa o copilarie "grea"...sau nu isi revine la timp...unii,nu isi mai revin deloc.

Eu mi-am revenit...dar au trecut multi ani pe langa mine...si chiar daca mi-am rezolvat relatia cu mine insumi,in viata mea exterioara e o colectie de neimpliniri restante: profesionale,sentimentale,familiale...de care vrei tu.

Acea viata netraita,nu se mai intoarce,trecutul in schimb,se tot intoarce...(paradoxul e intentionat)

Eu inteleg ce zici...dar am ajuns sa fim prea obsedati de fericirea proprie si a altora.... pana la urma...nici nu stiu ce sa mai zic...parca incep sa cred ca nu traim ca sa fim fericiti...ci ca sa traim, ca sa respiram...ca sa fim...you know? sa fim acolo in sistemul ala in care suntem... prea am ajuns obsedati de fericire.

Pana la urma, si daca ne e bine, si daca nu, carti bune sunt pe lumea asta, muzica buna e pe lumea asta, frumos e peste tot, da noi nu vedem, nu vedem, nu vedem...suntem atat de obsedati de cat de fericiti nu suntem...

Cand esti copil,nu ai optiunile astea...cand cresti,ai optiuni,dar nu stii sa le folosesti,daca ai fost invatat doar sa te supui altora.

Degeaba ai "liber arbitru" daca ai fost dresat sa nu ti-l exerciti in nici un fel.

Sunt "parinti" care te "educa" sa NU te maturizezi...sa nu fi independent,sa nu gandesti,sa nu pui intrebari,sa nu explorezi,sa nu te bucuri,sa nu EXISTI macar.

Nu toti au taria sa se educe singuri...si nici nu e asa de usor sa pornesti nu de la zero,ci cu "educatia"-handicap primita.

Si nu,nu e nimic rau in a vrea sa fi fericit.E ceva firesc,e ceva posibil.Nu e vreun tel fantastic si absurd...

Arcangelo a scris:

Cand esti copil,nu ai optiunile astea...cand cresti,ai optiuni,dar nu stii sa le folosesti,daca ai fost invatat doar sa te supui altora.

Degeaba ai "liber arbitru" daca ai fost dresat sa nu ti-l exerciti in nici un fel.

Sunt "parinti" care te "educa" sa NU te maturizezi...sa nu fi independent,sa nu gandesti,sa nu pui intrebari,sa nu explorezi,sa nu te bucuri,sa nu EXISTI macar.

Nu toti au taria sa se educe singuri...si nici nu e asa de usor sa pornesti nu de la zero,ci cu "educatia"-handicap primita.

Si nu,nu e nimic rau in a vrea sa fi fericit.E ceva firesc,e ceva posibil.Nu e vreun tel fantastic si absurd...

Nu am zis ca e nimic rau, dar a devenit o obsesie....Tipul ala care era insurat si eu nu stiam, cand am aflat si l am intrebat cum indrazneste sa se joace cu atatea vieti, m a intrebat: dar eu dreptul la fericire nu il am? Draptul sa stau langa femeia pe care o iubesc, nu il am? Si am stat langa el luni de zile pe argumentul asta...dar eu draptul sa stau langa omul asta, pe care il iubesc, nu il am? Si mi a luat muuuuulta vreme sa inteleg ca nu il am...ca fericirea nu e totul.... si mi am vazut locul si am plecat, am rupt bucati din mine si am plecat.

Pana la urma, ideea mea era ca... ok, parintii nostrii au facut greseli, dar trebuie sa acceptam asta ca pe o fatalitate, fara sa invinovatim pe nimeni... si pana la urma o copilarie nefericita poate fi compensata mai tarziu.

Nu e vina parintilor ca nu sunt talentati la asta, pana la urma procreerea nu e conditionata nici de iq, nici de nivel de cultura, de nimic altceva decat de capacitatea de a te impuia.

Procedezi simplu cu acei parinti - incetezi sa ii mai iubesti in vreun fel si ignori existenta lor in masura in care nu iti serveste la nimic. In felul asta rupi lantul dependentei.

Steinbrenner a scris:

Nu se vede la IQ rautatea. Si nimic din ce tine de emotii si traume.

Maicamea imi spunea, "puteam sa te las la casa copilului, asa cum au facut si altele, dar nu am facut-o", "puteam sa-l insel pe tatatu de 1000 de ori dar nu am facut-o, ca sa am familie".

Oarecum de acord, doar ca majoritatea astora care lasa lejer copchilu' in grija statului au probleme cu alcoolul sau pur si simplu sint prea prosti ca sa gindeasca cind fac un copchil ce se intimpla in viitor. Legat de rautate... nimic nu o trateaza mai bine ca niste pumni in gura, in general. Religia e, din pacate, o scuza pentru violenta in mai multe cazuri decit in acelea in care e o motivatie pentru bunatate...

http://www.humanitas.ro/humanitas/formula-fericirii

O carte buna pt a te reeduca singur sa fii fericit.

Jugulator a scris:

Oarecum de acord, doar ca majoritatea astora care lasa lejer copchilu' in grija statului au probleme cu alcoolul sau pur si simplu sint prea prosti ca sa gindeasca cind fac un copchil ce se intimpla in viitor. Legat de rautate... nimic nu o trateaza mai bine ca niste pumni in gura, in general. Religia e, din pacate, o scuza pentru violenta in mai multe cazuri decit in acelea in care e o motivatie pentru bunatate...

Parintii mei, de meserie profesori, imi spuneau cand eram mic la 8-9 ani, "tu trebuie sa fi aruncat in prapastie cum faceau spartanii cu copiii lor".