Domnul Steinbrenner isi pune problema daca topicurile lui sunt de folos, daca nu sunt pierdere de timp, daca merita.
El isi reproseaza ca pierde prea mult timp in fata calculatorului, pe acest forum, postand articole lungi, argumentate.
Eu stiu ca asta costa. Cheltuiesti concentrare, atentie, focalizare pe logica, pentru a fi la subiect, pentru a nu devia.
Candva scriam si eu la fel de mult pe forumuri (nu aici) si ma mira ca lumea se mira CA AM TIMP pentru asa ceva, ca eu scriu cel mai mult si mai dens dintre toti. Intr-adevar aveam mai mult timp, dar postarile mele kilometrice insemnau consum nervos, epuizare mentala, fatigabilitate. Plus o mai mare vulnerabilitate. Cu cat scrii mai mult cu atat, cu atat esti mai vulnerabil. Oferi mai mult material pentru a fi atacat. Daca esti atacat, trebuie sa te aperi argumentand, intri in cercuri vicioase de polemica inutila.
E mai simplu sa stai pe forum lansand cate un panseu de 2-3 fraze (multi fac asa). Nu se obosesc, asa cred si eu ca e usor.
Steinbrenner simte ca a investit prea mult in acest forum si nu a meritat. Parerea mea este ca el in viata reala trebuie sa fie un om dificil (dar la ce lagar a indurat in copilarie nici nu-i de mirare, ar putea fi un sindrom de stres post-traumatic, eu am intelegere si compasiune pt asta, STIU CUM E). Dar in postarile sale pe internet ii admira logica, argumentatia la obiect, sprinteneala mintii, curiozitatea de a invata mereu in domeniul psihologiei, evitand stagnarea, si spunandu-ne si noua ce a aflat. Nu tine pentru el (cum fac multi). Unii scriu o carte cu terapia lor si o vand pe Amazon, fac bani frumosi.
Sper sa vad candva pe Amazon o carte scrisa de Steinbrenner, sub orice nume ar fi ii voi recunoaste stilul.
Cateodata exagereaza, peste astea trec. Alteori se ia de interlocutor, il scutura bine, si imi amintesc de Berne:"fii nemilos cu gunoiul din mintea celuilalt".
Domnul Steinbrenner spune ca are ideatie suicidara. Cred ca in adancul lui simte ceva de genul: :"nimanui nu-i pasa de mine, am fost un copil nedorit, acum sunt singur fundamental, nu am prieteni care sa ma pretuiasca, autentici, sunt o greseala a existentei iar sinuciderea va repara asta". Vreau sa spun ca daca intr-o zi domnul Steinbrenner nu ar mai posta deloc pe acest site, mi-as pune intrebari serioase daca nu cumva a facut boacana. Si mi-ar parea rau, sigur voi simti ca lipseste ceva, o voce, un suflet.
Peste cateva zile intru in foc continuu, cum se zice, si voi avea ft putin timp de postat pe forum. Voi intra regulat, dar nu voi avea timp de postat. Fac un bilant, si ma intreb daca m-au ajutat topicurile de pe acest forum.
Stiu ca aceste topicuri de psiho sunt la nivel de amatori. Aici nu posteaza profesionisti.
Si totusi m-au ajutat.
Mai ales topicurile lui Steinbrenner, asa dure in limbaj cum sunt ele, e drept, dar mi-au limpezit multe lucruri ramase obscure in viata.
E incredibil cum am putut sa imi rememorez viata, 36 de ani de pocinoguri, si sa zic: "da, acolo asa a fost, ai dreptate, Steinbrenner, acum inteleg, s-a facut lumina, fire-ar sa fie"
Am inteles oamenii, si minciunile mieroase din spatele cuvintelor magice si marete cum ar fi "te iubesc, iti vreau binele, fa cum zic eu si va fi bine, sa vezi ce bine va fi, etc samd". Le stiam eu si dinainte, caci de la 21 de ani sunt pasionat de psihologie. Ma interesa contramanipularea, sau vindecarea traumelor, psihanaliza lui Alice Miller, sau psihologi obscuri ca Hirigoyen, Nazare-Agca, etc. Dar topicurile astea ale lui Steinbrenner mi-au lamurit aproape totul, cam ce mai ramasese ocultat de minciunile repetata ale celor din viata mea.
Pentru asta ii sunt recunoscator. Mai ales ca mi-a trezit si interesul pt Berne, si citindu-l am simtit ca ma edific, ma consolidez. So, pentru mine a fost de folos sa bantuiesc pe acest forum (bantuit in mare masura de Steinbrenner).
Astept parerile voastre.
A fost cineva ajutat de aceste topicuri ale lui Steinbrenner?
Sau e cineva pe care, din contra, l-au afectat negativ?