Dorinta de mai mult...

Methala a scris:

in principiu sunt chestii materiale. nu imi convine idea ca m-am nascut ca sa mananc, dorm, sa invat pt o slujba "buna" mai tarziu, apoi muncesc toata viata ca sa platesc datorii. sunt atatea lucruri de facut si de placut. as fi vrut sa calatoresc mai mult. dar tot timpu' exista piedici. poate o sa par egoista sau mofturoasa. maybe you're right. dar pur si simplu nu pot sa ma impac cu idea ca trebuie sa te abtii de la ce iti place pt ca nu iti permiti sau nu ai voie. sunt "jmecheri" care au tot ce isi doresc. ei de ce da si eu nu? nu stiu ... incerc sa schimb ceva din mine, dar nici nu stiu ce sa schimb si cum sa schimb. e bine sa incetez sa mai vreau aia, aia si ailalta? sau ma ambitionez mai tare si ...si sa ma zbat toata viata ca la final sa am in sfarsit ce-mi doresc ? (asta e scenariul "ar fi culmea culmilor sa se intample asa!") nu stiu de unde sa incep. nu stiu ce vreau sa fac. cred ca stiu ce trebuie sa fac, dar nu stiu ce pot sa fac...ganduri, ganduri...multe si degeaba...

Du-te la munca! Nu-ti da nimeni degeaba nimic.

Jmecherii aia cu siguranta n-au stat degeaba.

CRISTI82 a scris:

Du-te la munca! Nu-ti da nimeni degeaba nimic.

Jmecherii aia cu siguranta n-au stat degeaba.

da ma, stiu. s-o ia dracu' de munca xD

Dorintele....

Poate aici gasesti raspunsurile:

http://www.kabbalah.info/ro/intrebri-frecv...iodata-multumit

Tonicab a scris:

Dorintele....

Poate aici gasesti raspunsurile:

http://www.kabbalah.info/ro/intrebri-frecv...iodata-multumit

Makes sense Dar cred am mai gasit o solutie: Stop questioning about it! ;)

Methala a scris:

Dar ca sa fac asta, am nevoie de bani si de TIMP.

Adevarat.

Iar cand o sa le ai o sa iti lipseasca altceva. E natural.

Termina facultatea si muta-te in alta tara daca e posibil.Ai astfel (teoretic) posibilitatea unui job care sa iti permita sa calatoresti rezonabil.........in cazul in care nu vrei sa ajungi direct pe Himalaya.

Trebuie sa construiesti pas cu pas acel mai mult.

Am purtat aseara o discutie cu un tip destept care mi-a readus in prim plan niste ganduri mai vechi de-ale mele. Principalul e ca atat timp cat stai in carca cuiva te vei complace in comoditate si nu vei realiza nimic. Desi e greu, trebuie sa iti iei viata in propriile maini, sa nu te mai bazezi pe nimeni decat pe propria persoana. La inceput e nasol, apoi te obisnuiesti, mai tarziu, infloresti(n-am gasit alt termen mai potrivit acum).

Methala a scris:

Nu stiu exact unde se incadreaza asta...

Ajungi la un moment in viata cand te uiti in jurul tau si nu-ti place ce vezi, nu esti multumit cu ce ai, si incepi sa devi apatic, deprimat, etc. Si te gandesti: un om religios ar spune "multumeste-te cu ce ai si iubeste-L pe D-zeu, si vei fi fericit". Dar tu nu vrei sa te multumesti cu ce ai. Nu poti sa te multumesti cu ce ai. Daruirea asta pentru Dumnezeu nu e doar o scuza? Nu face mai mult rau decat bine? Nu neaparat Dumnezeu, dar sa "iti pui pofta in cui" nu te face mai "insetat" ? De ce trebuie sa iti reprimi dorintele? SI ce ati spune voi, cei care nu credeti in Dumnezeu? Ce ati face cand/daca ati ajunge in momente d-astea , DACA nu ati putea sa obtineti ce vreti deloc sau imediat?

Sunt de acord cu raspunsurile lui Jedi si Zen din pagina 1 de raspunsuri in rest observ ca s-au pierdut in conflicte :) . Cred ca te-ar ajuta foarte mult sa iti hranesti sufletul cu o carte; se numeste Puterea lui Acum si este scrisa de Eckhart Tolle

Dorinta de mai mult....

Da, este in gena noastra. Cu cat aprofundam mai mult, cu atat ne dorim mai mult: spiritual si, de ce nu, material.

Din pacate, sunt inconjurata de tot mai multi oameni care merg dupa principiul: ""multumeste-te cu putin, sanatate sa ai". Dintr-un anumit punct de vedere au dreptate, insa faptul ca nu-si doresc mai mult ii face sa cada in categoria resemnatilor si supusilor.