Steinbrenner a scris:Compensat-decompensat-recompensare
Ei...vezi tu,terapeutul ala vorbea despre ce pot sa faca altii pentru cel cu probleme...eu vorbeam despre ce poti sa faci tu,pentru tine.
Cat despre abilitatea de a avea relatii cu ceilalti,eu unul nu mi-am pierdut-o...doar nu mi-am mai exersat-o.Prieteni am avut,si pe langa ei foarte multi amici si cunostinte.Dar prietenii m-au dezamagit...
Cam acum un an si ceva,mai multi au facut promisiuni pe care nu le-au tinut -nu numai chestii importante,si fleacuri...intalniri la care nu mai puteau sa ajunga,dupa ce le amanau in mod repetat,de exemplu...
Am simtit ca nu contez pentru ei de fapt,si i-am lasat balta.
La fel cu baiatul cu care cica eram impreuna (dureaza doar de vreo doua luni) -a inceput sa "nu mai aiba timp" sau chef sa ne intalnim si eu nu am insistat sa fiu in viata lui,daca nu ma dorea cu adevarat acolo.
Nici macar nu ne-am despartit...nici nu ne-am certat vreodata...
Alti prieteni au plecat in strainatate,sau nu au timp pentru mine (au relatii,copii,slujbe care le ocupa timpul...alte prioritati in viata)
Nu ma agat de oameni,asta vreau sa spun.Cine este in viata mea,e acolo pentru ca vrea sa fie acolo -daca nu e nimeni,asta este.Nu insist.
Nu caut in mod activ oameni care sa ia locul celor care au plecat(nu ca nu mi-ar placea sa am prieten sau prieteni,ci doar ca nu stiu unde anume sa-i caut pe oamenii astia)...nu eu i-am data afara din viata mea,dar nici nu i-am chemat inapoi,daca nu au vrut sa vina de buna voie.
Stau foarte mult timp pe net si am putine relatii directe cu oamenii...si mi-am cam pierdut speranta sa intalnesc oamenii pe care sa ii vreau in viata mea si care sa ma doreasca si ei,in vietile lor.Si sa mai aiba si timp...e si chestie de prioritati,fiecare trebuie sa invete sa dea celorlalti loc in viata lui,daca ii vrea acolo,si din pacate,nu e suficient,penrtru ca si ceilalti trebuie sa-ti dea loc in vietile lor.Si viata ta,este de fapt timpul tau.Fiecaruia ii dai din timpul tau,atata cat vrei...si cat poti.Si ei fac la fel.