Itsi Bitsi - stiu ca nu-mi raspunzi, nu conteaza.
Ceea ce ai explicat in detaliu nu se deosebeste cu absolut nimic de ce ai spus pana acum. Nu a sugerat nimeni ca ai fi o bestie si ca ai avea inclinatii de a da un copil cu capul de pereti. Insa uiti esentialul, si anume efectul psihologic, pe care tu il consideri atat de benefic si multi care au trecut prin asta - si nu le-a placut, evident - considera ca gresesti.
Odata ce in relatia parinte-copil intervine frica, acea relatie s-a dus pe copca. Simplu.
Odata ce ai inceput sa faci educatie prin frica, nu mai poti schimba acel model. Iti spun asta din experienta. Chiar daca mai tarziu vei vrea sa abandonezi bataile, sa te intelegi de vorba buna, nu vei putea, pentru ca sistemul deja va fi stabilit, si anume ca nu te va asculta decat de frica. Increderea va fi moarta de mult, la fel si respectul.
De asta copiii - hai sa zic majoritatea, vad ca exista si exceptii - odata batuti, nu mai au aceeasi relatie cu parintii, si e putin probabil ca relatia sa isi revina pe viitor, atata timp cat sunt in crestere, va trebui sa continui ce ai inceput. Nu poti deveni dintr-un parinte agresiv, brusc, prietenul si confidentul copilului tau. De ce oare nu vrea sa stea la discutii? Pentru ca nu mai are cu cine, nu mai are incredere, odata ce l-ai tratat cu violenta. Se gandeste sa se ascunda de tine, nu sa ti se destainuie, ca altfel cine stie ce pateste.
"Mici batai" nu exista, din punct de vedere al perceptiei, exista batai si atat.
Vecina ta putea sa isi incuie balconul sau data viitoare sa nu mai lase copilul acolo, apoi sa ii explice ce se intampla cand un om cade de la inaltime. Mie mi s-a explicat, cu desen cu tot, cum cade un om in cutia liftului daca nu e atent.
Vina ii apartine pe jumatate pentru ca nu l-a supravegheat, daca intr-adevar mai avea putin si se arunca.
Dar vad ca multi parinti alta solutie nu gasesc decat palma, ca e mai rapida, ii sucteste pe ei de alte complicatii.
