Darianna a scris:Eu nu cred in biserica si nu cred in popi. Cand am fost ultima data sa ma spovedesc, popa era mult mai interesant sa afle de la mine de ce nu merg tinerii la biserica, decat de ce aveam eu pe suflet. Am zis ca nu ma mai duc niciodata. Nu cred in icoane si nu le pup. Pe de alta parte, am morti si fac pomeni. In biserica, popa citind. E un paradox, stiu. Dar o fac pentru ai mei, imi place sa cred ca sufletele lor sunt impacate ca eu ii pomenesc. De asemenea, nu spal duminica si in zile de sarbatoare. Tot pentru mortii mei... bunica mea zicea ca daca speli cand sunt pomeniti mortii in biserica, le dai latura. Poate e o tampenie, poate nu e, pe mine nu ma costa nimic sa nu spal in zilele alea. Asa cum ziceam, sunt credincioasa, cred intr-un Dumnezeu, insa nu cred in religie. Puteam sa am orice apartenenta religioasa, din partea mea, dar m-am nascut intr-o familie de ortodocsi si am fost botezata intr-o biserica ortodoxa. Banuiesc ca asta ma face ortodoxa...
Asta-i, dupa mine, credinta in si/de "bun simt".
Daca doresti sa-i spui Dumnezeu, este foarte bine.
Cred ca este normal si de bun simt sa pastrezi apartenenta in credinta parintilor si bunicilor, sa-i pomenesti in acea credinta asa cum crezi tu de cuviinta.
Ce s-a spus pe aici de religie (ortodoxa, de aceasta data), in numele ei si pentru apararea ei (de altfel, neamenintata...) m-a oripilat.
Imi este mila de cei care pot creste in ei atata ura impotenta in numele religiei. Cred ei ca sunt chemati sa o apere doar pentru ca sunt absolut neputinciosi sa se afirme prin altceva. Sau poate fac parte din aparatul bine organizat al bisericii si atunci isi apara preamultele "drepturi" primite, recastigate si/sau asumate.

