buleala a scris:se spune la la 40 de ani barbatii ajung la o varsta critica,varsta la care multi "o iau razna",se indragostesc ca in adolescenta;nu putine sunt cazurile in care isi parasesc familia pentru o noua iubire.
ma apropii si eu de 40 de ani si constat,pe zice ce trece,ca dau mai multa atentie reprezentantelor sexului frumos;sunt mult mai politicos si mai atent cu doamnele;fac voalat sau nu complimente,chiar incep sa ma bag "in seama" cu ele-fapt ce nu-mi era caracteristic pana acum decat in anumite conditii si la anumite ocazii-curtenitor am fost dintotdeauna insa acum o fac mult mai des,desi sunt la fel de critic in aprecierea frumusetii unei femei;constat chiar ca incep sa ma uit dupa ele pe strada!
care ar fi explicatia? "agatarea"de tinerete in urma inerentei inaintari in varsta?...sau o mai mare toleranta fata de propria persoana?
maturitatea deplina fizica si mentala asta sa fie?
O sa incerc sa raspund cat mai exact la intrebarea initiala. Eu cred ca pe la 40 de ani te iei pe tine insuti in mult mai mare masura in serios ca barbat, decat in tinerete. Nu vreau sa spun prin asta, ca la 20 nu poti sa te manifesti ca barbat, sau ca nu esti viril, nu la asta ma refer. Dar de la atitudinea destul de pasiva si de timida fata de femei, pe care o intalnim la un adolescent, pana la manifestarea destul de agresiva a sexualitatii, care este cumva normala la un mascul, trebuie sa se produca niste transformari. E un proces evolutiv, de invatare si acesta are nevoie de timp. Faptul ca virilitatea unui barbat de 40 de ani este mai redusa este discutabil, in general un barbat sanatos nu are probleme la aceasta varsta, in schimb modul in care un barbat stie sa se ia pe sine insusi in serios ca mascul, e mult schimbat in bine la aceasta varsta, un om matur degaja mult mai multa masculinitate decat un pusti. La un moment dat poti fi luat prin surprindere, si constati ca poti sa cuceresti femei, la care mai demult nici nu visai.
E si firesc, ca odata cu constientizarea acestor aptitudini, sa fii tentat sa le si folosesti. Pe la 20 de ani esti ceva mai rezervat la ideea de a abordeza o femeie, poate esti mai timid, mai pasiv, mai lipsit de experienta, de initiativa, de tehnica, si de acel ascendent pe care il capeti odata cu maturitatea. Parerea pe care mi-am expus-o eu aici nu e legata de nici o criza. Fapt e insa ca, daca in tineretea unui barbat, lucrurile s-au precipitat putin, a intervenit destul de repede o legatura cu o tanara, care s-a cimentat si ea destul de repede, devenind o casnicie, a intervenit si cariera, aducand cu sine munca oboseala, sacrificii si un deficit de satisfactii, e firesc ca la un moment dat, intr-o clipa de ragaz, sa iti amintesti ca ai invata sa fii mascul, si sa iti dai seama ca de pe vremea cand erai baiat, nu te-ai mai folosit de sexualitate, asa cum a fost ea gandita. Ideea e ca putem compara aceasta forta cu cea a unui vas sub presiune, forta este una eruptiva si e sustinuta dinamism, iar o relatie inchisa si stabila nu lasa loc sa se manifeste acea energie. Indata ce dinamismul se reduce, se reduce si acea forta. Vasul sub presiune se transforma atunci in balta. Relatia cu o sotie nu este, cel mai adesea provocatoare, si de multe ori, in ani, se instaleaza o rutina apasatoare.
Parerea mea e ca nu ajungi sa iti doresti sa devii din nou "activ", pentru ca esti nesigur pe tine si vrei sa te probezi. Asta e dovedit si de faptul ca nu esti tentat iar si iar si iar sa tot cuceresti, ci odata ce intalnesti acea femeie care te fascineaza si iti place, iti doresti sa ramai cu ea. Si nu, nu cauti doar sex, ci iti doresti o relatie complexa mental-emotional-sexuala. Nu iti mai doresti decat inca o sansa de a te manifesta ca barbat, cu adevarat, de a avea ocazia sa cuceresti. Aici cred ca e esenta, natura masculului e una agresiva, expansiva, dinamica, are legatura cu actiunea. O situatie fixa, constanta, chiar si alaturi de o femeie frumoasa, este castranta.
