A doua sansa

X.E.N.A. a scris:

asa e, dar de unde stii?

P.S. in real ma contrazic pana in panzele albe, da' asta n-a stricat niciodata o prietenie de-a mea.

ai avut prieteni adevarati, care au stiut sa cedeze la timp...

Leonking a scris:

ai avut prieteni adevarati, care au stiut sa cedeze la timp...

poate pt ca stiau ca daca am o calitate reala, aia e ca sunt o prietena buna si pe termen lung.

Darianna a scris:

Vroiam sa zic ca nu stiu daca exista greseli de neiertat intre prieteni, dar mi-am adus aminte ca NU am acordat a doua sansa unei prietene care mi-a facut rau. Ea a sustinut atunci ca e spre binele meu, dar eu am suferit. Nu stiu nici acum daca era spre binele meu sau nu, stiu doar ca m-am simtit mintita si tradata si nu am vrut sa acord o a doua sansa.

Si totusi, acea femeie nu cred ca imi era prietena, pana la urma.

Nu exista nimic spre binele tau care sa te faca sa suferi, mai ales cand tu refuzi sa vezi binele ala, fie si pt moment.

Pt binele tau faci tu ce trebuie, cand vine timpul.

Darianna a scris:

Exact asa am zis si zic si eu. Cred ca fiecare stie ce e mai bine pentru el, mai mult decat oricine altcineva. Nu?

habar n-am, dar clar asa cred si eu

Eu nu-s de acord. Uneori luam decizii dintr-un impuls, din cine stie ce motive, poate decizii imature, fara sa tinem cont de sfaturile celor care ne cunosc. Si ba da, pot sti ce-i mai bine, parintii, fratii, cele mai apropiate persoane, cel mai bun prieten, pentru ca ne cunosc foarte bine, ne stiu trecutul, ne stiu visele, dorintele si, mai ales, vad situatia la rece si in ansamblu.

Nu mereu stim ce-i mai bine pentru noi, uneori ne urmam un moft, o dorinta egoista, care ne poate face sa suferim sau ne poate distruge.

Poate interventia unui parinte, frate, prieten, ne poate face sa suferim in momentul imediat, dar pe termen lung sa se dovedeasca benefica, salvatoare.

Amarena a scris:

Eu nu-s de acord. Uneori luam decizii dintr-un impuls, din cine stie ce motive, poate decizii imature, fara sa tinem cont de sfaturile celor care ne cunosc. Si ba da, pot sti ce-i mai bine, parintii, fratii, cele mai apropiate persoane, cel mai bun prieten, pentru ca ne cunosc foarte bine, ne stiu trecutul, ne stiu visele, dorintele si, mai ales, vad situatia la rece si in ansamblu.

Nu mereu stim ce-i mai bine pentru noi, uneori ne urmam un moft, o dorinta egoista, care ne poate face sa suferim sau ne poate distruge.

Poate interventia unui parinte, frate, prieten, ne poate face sa suferim in momentul imediat, dar pe termen lung sa se dovedeasca benefica, salvatoare.

e corect ce spui, numai ca "datoria" lor e sa atentioneze, nu sa ia decizii behind your back

decizii nu. Dar sa incerce sa te convinga sa faci ce-ti sugereaza ei. Eu n-am zis sa ia decizii in locul meu cineva.

Era vorba despre faptul ca uneori nu stim neaparat ce-i mai bine pentru noi.

Amarena a scris:

Eu nu-s de acord. Uneori luam decizii dintr-un impuls, din cine stie ce motive, poate decizii imature, fara sa tinem cont de sfaturile celor care ne cunosc. Si ba da, pot sti ce-i mai bine, parintii, fratii, cele mai apropiate persoane, cel mai bun prieten, pentru ca ne cunosc foarte bine, ne stiu trecutul, ne stiu visele, dorintele si, mai ales, vad situatia la rece si in ansamblu.

Nu mereu stim ce-i mai bine pentru noi, uneori ne urmam un moft, o dorinta egoista, care ne poate face sa suferim sau ne poate distruge.

Poate interventia unui parinte, frate, prieten, ne poate face sa suferim in momentul imediat, dar pe termen lung sa se dovedeasca benefica, salvatoare.

Da, ai dreptate.

Pai si cum stim cand nu gandim limpede si ceilalti chiar stiu ce e mai bine pentru noi? Cum naiba ne dam seama? Oare nu ne dam seama mai tarziu, prea tarziu?

Nu inseamna ca ce vrei tu sa faci e si bine.

Scorpionul_Rosu a scris:

Asa inveti, gresind.

s-ar putea ca greselile sa te coste scump si sa nu-ti mai foloseasca la nimic faptul ca ai invatat.

Ba da.

X.E.N.A. a scris:

Intr-o relatie sa-i zicem de cuplu...cred ca o a doua sansa o merita oricine, abia de la a 3-a in sus esti prost

Am dat a doua sansa, cateodata a meritat, cateodata nu.

In relatiile cu oamenii dau o mie de sanse, ca doar nu stau cu mine in casa, deci prea putin conteaza ce si cum.

La prietenie am o buba, nu exista a doua sansa...nu's de ce am eu feelingul ca prietenul adevarat n-are voie sa greseasca.

Ca o concluzie, cred ca dai cu atat mai putine sanse cu cat iti pasa mai mult de omul care a gresit.

Am dat io vreo 50.000 de sanse in prietenie si cand am vazut ca sunt luat de bun mi-am bagat p*la si m-am indepartat.

X.E.N.A. a scris:

Greseala...dupa parerea mea (adica aia pe care mi-e greu sa o iert) este o situatia voita in care ma pune cineva, sau una care se putea evita, situatie care eventual imi face rau. De-aia nu pot intelege asta la un prieten :)

Ala nu mai e prieten, e o cunostinta cu atitudine pozitiva, uneori.

Dix a scris:

Eu nu cred ca cineva exista fara sa aiba nevoie de a doua sansa. Aaaa...ca unii se bat cu caramida in piept ca ei nu au facut cutare, sau cutare greseala si se cred sobri, nu inseamna ca ei nu au nevoie sa li se acorde a doua sansa.

Intr-un cuplu unul a calcat in strachini o data si apoi trebuie sa isi accepte insemnarea cu fierul rosu tot restul vietii.

Celalalt nu a calcat in strachini, dar trebuie sa realizeze ca daca era asa cum se pretinde de fara cusur, niciodata partenerul nu ar fi mers in ograda vecinului.

Amarena a scris:

Eu nu-s de acord. Uneori luam decizii dintr-un impuls, din cine stie ce motive, poate decizii imature, fara sa tinem cont de sfaturile celor care ne cunosc. Si ba da, pot sti ce-i mai bine, parintii, fratii, cele mai apropiate persoane, cel mai bun prieten, pentru ca ne cunosc foarte bine, ne stiu trecutul, ne stiu visele, dorintele si, mai ales, vad situatia la rece si in ansamblu.

Nu mereu stim ce-i mai bine pentru noi, uneori ne urmam un moft, o dorinta egoista, care ne poate face sa suferim sau ne poate distruge.

Poate interventia unui parinte, frate, prieten, ne poate face sa suferim in momentul imediat, dar pe termen lung sa se dovedeasca benefica, salvatoare.

Au ei impresia ca ne cunosc si ne stiu visele si kilu' meu. Nu stiu nimic. Stiu ce percep ei prin prisma lor egoista.

Poate interventia unui ce-o fi el face rau mai mult decat iti faceai singura, si face rau iremediabil.

Da, nu stiu ce e bine pentru mine, dar stiu CE VREAU EU SA FAC .

Darianna a scris:

Pai si cum stim cand nu gandim limpede si ceilalti chiar stiu ce e mai bine pentru noi? Cum naiba ne dam seama? Oare nu ne dam seama mai tarziu, prea tarziu?

Asa inveti, gresind.