Ce parere aveti despre cresterea copiilor de catre bunici?

Traind in secolul vitezei si fiind mai tot timpul ocupati, deseori parintii isi lasa copiii in grija bunicilor. Ce parere aveti despre aceasta metoda? Impartasiti-ne experienta voastra in cazul in care va numarati printre cei crescuti de bunici, sau daca avem mamici care acceseaza topicul care este opinia voastra?

Eu una am fost crescuta de catre bunica mea dat fiind faptul ca mama lucreaza de cand sunt mica in alt oras si ne vedem doar in weekend de 13 ani. Cand eram mica tin minte ca plangeam si sufeream foarte mult in momentul cand mama pleca sau atunci cand mergeam cu bunica mea la cursurile de dans si vedeam ca ceilalti copii sunt adusi de catre mamele lor. Nu cred ca educatia primita alaturi de bunici este una foarte benefica pentru psihicul copilului. Voi ce parere aveti?

Bunicile sunt foarte grijuliiiiiiiiiii

Pe mine m-au crescut bunicii. Ma luau cu ei la camp. Tin minte si acum cum ma purta bunicul pe umeri.

Am dormit cu ei doi in pat, maica-mea dormea cu fratele mai mare.

Sunt foarte de acord cu ideea. Fiul meu a fost crescut de soacra mea timp de 4 ani si nu pot decat sa-i multumesc pentru cata grija a avut de el.

@Rhini: de acord, sunt foarte grijulii. ;)

Nu e un lucru bun.Bunicii sunt din alta generatie si au alte idei despre viata.

Multi sunt refractari la nou si nu accepta 'regulile' impuse de parinti vis-a vis de cum ar trebui crescut un copil in ziua de azi.Ca sa nu mai vb si de rasfat...

Sfatul meu pt.cei cu copii:cresteti-va singuri copiii.Nu zic sa nu aiba contacte cu bunicii,dar sa nu isi lase prea mult amprenta in viata si educatia lor.

Rasfata si parintii.

Buna crestere nu poarta in mod obligatoriu marca parintilor.

Toti bunicii pe care ii stiu eu nu au autoritate si nu au reusit sa se impuna in fata nepoteilor pe care i-au crescut. Cu toate acestea, pentru ca au o varsta mai inaintata si nu prea mai au grijile tineretii, de multe ori bunicii reusesc sa daruiasca mai multa afectiune si mai multa atentie copilului decat parintii ocupati cu griile traiului cotidian. De cele mai multe ori, cele mai frumoase amintiri pe care le avem in copilarie au legatura cu bunicii.

Pe mine m-au crescut ai mei. Tocmai pentru ca-i cunosc nu o sa-mi las copilul pe mainile lor .

Nu e bine. Ei sunt bunicii. Sunt in general persoane bune si blande, dar nu sunt parintii.

Un copil are nevoie de parintii lui,in primul rand.Nimeni nu ii poate substitui!

Silver_diamonds a scris:

Nu cred ca educatia primita alaturi de bunici este una foarte benefica pentru psihicul copilului. Voi ce parere aveti?

Nu cred ca poti spune lucrul asta, decat daca acum ai probleme psihice. Cu ce ti-a daunat, mai exact, faptul ca ai fost crescuta de bunici?

Scorpionul_Rosu a scris:

Nu e bine. Ei sunt bunicii. Sunt in general persoane bune si blande, dar nu sunt parintii.

Asa si?

De multe ori, bunicii pot creste mai bine si mai frumos un copil. Poate tocmai datorita faptului ca au mai crescut o generatie si fac tot posibilul sa nu repete greselile.

Sunt ceea ce sunt azi, datorita bunicilor si am convingerea ca parintii mei ar fi facut o treaba infinit mai proasta.

Sigur, facem copii si ne degrevam imediat, scuzandu-ne ca avem serviciu...

Cand faci un copil, iti asumi si consecintele.

Dar deh, e bine la multinationala si iubim mai mult banii decat sa constientizam responsabilitatea.

Castigati mai putini bani si educati-va mai bine copiii.

Castigati mai mult asa.

Darianna a scris:

De multe ori, bunicii pot creste mai bine si mai frumos un copil. Poate tocmai datorita faptului ca au mai crescut o generatie si fac tot posibilul sa nu repete greselile.

Grav.

Tu te futi si altul iti creste/educa copilul...

Grav.