Itsi Bitsi a scris:Eu trec prin ceva asemanator in prezent. Nu isi schimba religia (inca), dar isi insuseste niste idei de la o anumita religie. Idei care o fac sa se schimbe radical si mi-e greu sa ma adaptez la ea, mie, care nu m-am schimbat. Totusi, nu vreau nici s-o pierd ca mi-e prea draga.
Voi ati trecut prin asa ceva? E greu? Va obisnuiti pana la urma?
Ori iti maresti gradul de toleranta, ori te apuci sa ii studiezi religia ei si religia ta pentru a face comparatie, ori te desparti de ea! Nu prea ai incotro! Problema in astfel de cazuri e ca, de obicei, nici unul din cei doi nu tine cont de celalalt si principalul vinovat e cel care face schimbarea fara a avea o explicatie pentru celalalt ci doar una subiectiva pentru sine (perfect valabila in dreptul prietenei tale) dar nu poate fi tras la raspundere fiindca e vorba de o schimbare mult prea fundamentala de repere si in plus a gasit in noua religie un grup suport! Responsabilitatea iti revine tie! E de datoria ta sa o intelegi daca vrei sa o mai ai!
Cunosc un caz de divort pe motivul acesta si alte cazuri de conflicte in familie (de exemplu religia in care cresti copii)!
Am iubit cateva fete din religie diferita de a mea dar a aparut ruptura pe motivul acestei deferente! Colectivul si tabara de care apartii te defineste (echipa de fotbal favorita, partidul politic, firma la care lucrezi, religia, ONG-ul etc) totusi, ca forta, religia e deasupra la toate... in numele religiei unii se sinucid altii fac revolutii, mai sunt unii care schimba istoria (Martin Luther King) sau rastoarna imperii (Mahatma Ghandi)! Nu fa greseala sa te contrazici cu ea... religia e ca un cui, cu cat il bati mai tare, cu atat intra mai adanc (nici macar Inchizitia nu a reusit sa starpeasca ereticii in evul mediu)!