Cand mama mea a emigrat in America, avionul de New York se ambarca la Belgrad in 1988, ea a avut locul de la marginera randului de 5 scaune sa-i fie usor de miscat in caz ca amorteste sau are de mers la baie, sa nu deranjeze. De la Belgrad porint, peste ocean deja o femeie de langa mama tot din Romania facea semne ca-i e rau, mama a chemat ajutor dar a murit in cateva secunde. Lumea din jur dormea, au facut semn la mama sa taca, nu era avion romanesc se vorbea in engleza numai. Au intrebat calatorul urmator, un student in State sa intrebe pe mama de unde stia ca va muri sau ca deja a murit, a spus ca i-a luat pulsul si nu avea si cum nu reusea sa respire, nu mai avea mult. Erau curiosi sa stie si de unde stia astea si le-a aratat din semn Crucea Rosie pe brat. Mult timp vorbea cu acel tanar la telefon ca voia sa stie multe despre ea, mama a venit la San Diego, California.
De la New York la San Diego se schimba avionul, moare si acolo una langa mama si este bagata in punga nearga si lasat jos unde sint valizele. Femeia avea locul de la margine dar l-a schimbat cu mama sa nu cada afara din scaun daca adoarme. Noi mergem la aeroport unde ni se spune ca mama a murit si va fi procesata si trimisa inapoi ... Cumva am revenit si incet mergeam spre iesire/parcare cand aud din spate ca ma striga mama de ce ne grabim. Era sa mor a doua oara, ma intorc si era ea cu bagajele dupa ea. Raportam incidentul, nu le vine sa creada si erau in drum sa gaseasca rudele decedatei. Deloc nu le interesa de noi cum ne simtim dupa un soc din asta.