Este verbul obligatoriu pentru literatura?

Am aflat recent ca in 2004, francezul Michel Dansel a scris cartea "Trenul de nicaieri", carte ce are 233 de pagini. Aceasta carte este mai speciala deoarece nu contine nici un verb. Astfel ca, desi lingvistii sustin ca este imposibila comunicarea logica fara verbe, Michel dovedeste contrariul.

Plus ca, in literatura romana, Ion Creanga are o poveste destul de lunga in care nici el nu foloseste verbe. Din pacate imi amintesc vag aceasta informatie, si nu pot spune multe despre ea.

Ce parere aveti? Gresesc specialistii cand sustin ca verbul este cea mai importanta parte a propozitiei?

Probabil ca nu gresesc, dar ..se poate si fara. Daca avem si exemple, cu atat mai mult putem spune asta.

exista interjectiile predicative care tin locul predicatului: "Pisica, tasti afara pe usa." :roll:

Si probabil mai sunt exemple de propozitii logice fara predicat...daca are cineva idei...e binevenit :)

Itsi Bitsi a scris:

exista interjectiile predicative care tin locul predicatului: "Pisica, tasti afara pe usa." :roll:

Si probabil mai sunt exemple de propozitii logice fara predicat...daca are cineva idei...e binevenit :)

daca francezul si-ar fi dat seama ca nici o parte gramaticala nu e necesara literaturii nu ar mai fi scris nimic si mai bine ar fi fost

Sigur ca poti scrie un roman format din orice altceva in afara de verbe. Problema este daca un asemenea roman este bun, daca are calitati literare. Mie imi suna ca incercarea de a jongla mingea pe picior de 1001 de ori - mai mult ca o proba de balci decat ca o incercare artistica viabila.

Se cunosc si cazuri de romane scrise in nici o limba recognoscibila sau mai degraba intr-un amestec de limbi si interjectii si cuvinte neinteligibile - exemplul cel mai cunoscut este Finnegan's Wake al lui Joyce. Acolo fluxul verbal reprezinta delirul subconstientului unui muncitor cazut de pe acoperis si intrat in coma, in timp ce este privegheat de rude.

Sigur, romanul lui Joyce este un roman adevarat, nu o incercare de scamatorie tehnica, asa cum mi se pare ca a incercat frantuzul.

Kazimir a scris:

daca francezul si-ar fi dat seama ca nici o parte gramaticala nu e necesara literaturii nu ar mai fi scris nimic si mai bine ar fi fost

de ce spui asta? orice experiment e binevenit...ce a avut de pierdut editura care a lansat cartea?

mie mi se pare ca suna destul de logic un text fara verb:

Fata dupa hainele de pe rufe. Dupa aceea, fata dintr-odata langa mine si brusc: aaaaaaa!

Speriata, fata, cu degetul aratator spre un paianjen urias. Peste tot, rasul meu puternic. Fata, in final, mult prea timida...tacere....

Itsi Bitsi a scris:

de ce spui asta? orice experiment e binevenit...ce a avut de pierdut editura care a lansat cartea?

mie mi se pare ca suna destul de logic un text fara verb:

Fata dupa hainele de pe rufe. Dupa aceea, fata dintr-odata langa mine si brusc: aaaaaaa!

Speriata, fata, cu degetul aratator spre un paianjen urias. Peste tot, rasul meu puternic. Fata, in final, mult prea timida...tacere....

speriat/a, daca il privesti ca adjectiv... nu e totusi prticipiul trecut al unui verb?

Leonking a scris:

speriat/a, daca il privesti ca adjectiv... nu e totusi prticipiul trecut al unui verb?

de la "a speria" la "speriat" ... este intradevar un adjectiv format prin conversiune de la participiul verbului, dar in text determina substantivul "fata" si se declina dupa gen si nr, asa ca e adjectiv.

misto, mai da niste citate :roll:

tind sa cred ca agramatii din Parlament ar vota Legea Lipsei Verbului...de fapt ei ar vota orice lege impotriva limbii romane..literalmente..cred ca ar baga Ordonanta de Urgenta