Lilu85 a scris:Eu il iubesc si el ma iubeste si imi zice ca in toata viata sa abia acum se simte si el cu adevarat fericit. Va rog , un sfat, o parere. Poate privind situatia in alt unghi nu pare totul atat de tragic precum vad eu... :roll:
Lilu........situatia ta nu e roza dar nu esti nici prima nici ultima femeie care se "trezeste" in mijlocul unei relatii cu probleme -despre care nu a aflat de la inceput. Faptul ca e albanez si musulman nu conteaza atat de mult decat eventual- daca traditia si modul lui de viata sunt diametral opuse fata de stilul tau de viata.Atunci s-ar putea sa te nemultumeasca in mod constant comportamentul lui si sa apara un conflict interior care incet, ucide dragostea.
Daca (crezi ca) il iubesti si ai reusit cat de cat sa il cunosti , lasa trecutul.........Asculta-ti "glasul inimii" si vezi daca poti avea incredere in el dupa ce te-a mintit odata..........vezi care este scopul lui in viata..........poate ca nu are niciunul si va visa mereu "femeia perfecta" jongland cu casniciile. In orice religie si cultura exista barbati fara scrupule. Si femei, de altfel.
Ah- as mai vrea sa iti spun ca in general la ei, copiii nu au ideologia pe care vesticii o afiseaza deschis - tata a lasat-o pe mama pentru o alta femeie- pe care sunt pregatiti sa o urasca de-a pururi ca in povestile cu "mastera" vitrega si rea (am folosit exprimarea foarte blanda in general se spune scorpie, tarfa, nemernica si vipera fara inima)
Inca ceva- nu te casatori repede. Locuieste cu el un an, doi..........
