Itsi Bitsi a scris:da...te inteleg...oricum, banuiesc ca pe langa increderea in bunul simt ti-ai clarificat si pe mai departe conditia...in sensul ca te-ai resemnat ca asa ceva nu mai prea gasesti, asa ca te multumesti sa rezisti la catedra cat sa primesti banii ;)
Sunt mai multe la un loc. In realitate copiii imi sunt f dragi, chiar daca uneori ma mai supar pe cate unii. De f tanara, oriunde ma duceam, ma gaseai in compania copiilor. Nepoatele mele se certau care sa stea pe genunchii mei, dar in mod ciudat, nu m-am gandit niciodata la meseria de dascal.
A fost mai degraba un joc al destinului. Imi dorisem sa fac filosofie, dar intrasem la taxa (proba de dosare) si parintii nu ma puteau tine la facultate, asa ca m-am dus la colegiul din oras. M-am infatisat cu mainile in buzunare la admitere, unde am descoperit ca se dadeau si niste probe practice. Am fugit repede la o librarie, mi-am cumparat bloc de desen si acuarele, am dat probele si am intrat la buget, apoi am luat bursa de studii. A fost cea mai frumoasa perioada din viata mea: activitati studentesti, reviste, excursii, profesori cum nu mai intalnisem inainte... si apoi a urman trezirea dupa terminarea studiilor, groaznic de brutala si dureroasa, dar copiii tot imi sunt dragi, cu toata scarba pe care o am fata de sistem si societate.