De curand, am avut parte de niste plimbari pe la un spital.
In salonul in care mergeam eu, mai era internat un barbat. Barbat tarar, 31 de ani. Astepta o operatie banala de colecist.
Operatia aia banala, s-a transformat in ceva urat si greu de digerat de familia sotiei lui: cand l-au deschis, medicii au constatat ca avea tumori pe colon. Au extirpat, au taiat din colon si.. au recoltat analiza ptr a vedea ce este.
Sotia lui era distrusa cand a aflat. 6 ore a durat operatia lui, 6 ore a plans contunuu. I-am sugerat sa`i anunte pe cei apropiati lor.. sa o sustina macar moral.
Imi era atat de mila de ea, incat parca si uitasem de suferintele mele. E o fata tanara, frumoasa, si se vedea cat de mult isi iubeste sotul si sufera pentru el.
Dupa ceva timp, a sosit si mama ei. O femeie... ce parea mai mult suparata de cat ingrijorata.
Nu am stat sa ascult intentionat dar, fiind o rezerva cu doar doua paturi si trebuind sa stau langa persoana ptr care venisem acolo, am auzit o parte din discutia lor. Redau din memorie:
- Ti-am spus sa nu te casatoresti cu el, stiam ca este bolnavicios!
- Mama, nu am nevoie de asa ceva acum.
- Nu ai vazut ca toata familia lui este asa? Vrei sa tragi cu el, ce trag eu cu taica`tu?! Stii ca si el a inceput cu tumori si vezi cat e de greu sa stai langa un barbat bolnav de cancer!
- Mama... te rog...
- Stii ca nu e la nivelul tau... nu ai vrut sa asculti!
Fata mai iesea afara din salon... revenea...
Mama, suparata si pornita pe morala!
- Ce ai sa faci acum, crezi ca te va ajuta mama lui?
- Dar de ce sa ma ajute?! Voi avea grija de el. Il iubesc, e sotul meu!
- Da... ai sa vezi tu! [ ... ] ii vei spune cand se va trezi?
-NU. Nu acum! Sa nu te prin ca o faci tu! Trebuie sa gasesc un moment bun. Sa nu te bagi, te rog...
- Treaba ta. Nu ma bag, stii ca nu ma bag.
Simteam ca imi fierbe sangele in cap. Ma enervam, doar ascultand`o! Imi venea sa o iau de mana si sa o dau afara!
Stiu ca sanatatea barbatului e averea familiei.
Stiu ca, daca barbatul, care este stalpul, sprijinul familiei, are o problema grava de sanatate, familia este oarecum debusolata si zdruncinata. Insa, daca se intampla ca sotul/partenerul nostru sa aiba o problema de sanatate, cum trebuie sa reactionam?
Conteaza ca suntem parteneri cu acea persoana, de 2 sau 20 de ani? Raportam reactia la anii petrecuti impreuna, la ceea ce ne-a oferit pana in acel moment, la reactia familiei noastre?

