Dulcica a scris:Ideea era ca poate pentru cineva, moartea nu e tocmai o pedeapsa... :D
Ar fi bine sa ne gindim ca de fapt pedepsind cu moartea ne apropiem prea mult de supliciul ca pedeapsa, aplicat in secolele trecute si care avea ca scop de fapt pastrarea sentimentului de frica in rindul maselor si nu disparitia criminalului. Pe vremuri pedeapsa cu moartea era un spectacol menit a pastra la putere autoritatile folosind cel mai puternic instrument de manevra- frica. Uneori nici nu conta macar daca cel executat era sau nu vinovat, executiile trebuiau oricum sa aiba loc periodic si in locuri publice. Ceea ce poate mai putini cunosc este ca pornind de la astfel de evenimente s-au declansat multe revolte si chiar revolutii. Nu o data publicul printr-un complicat proces de identitificare-empatizare ajunge sa se identifice si sa fraternizezecu condamnatul, si atunci autoritatile au obtinut exact contrariul a ceea ce si-au propus, de aceea de la un moment dat executiile aveau loc la adapost de privirile publice, in incinte specializate in cadrul penitenciarelor. Ar fi prea multe de spus, dar inca un lucru ar mai incape aici: si anume acela ca prin executie/supliciu, practic autoritatea se coboara la nivelul de conduita si exprimare in fapte al celui ca a comis faradelegea, sau chiar il depaseste. Lucru total inutil , deoarece practic nimeni nu cistiga ceva de pe urma mortii vinovatului. Si inca ceva: un om tocmai este indreptatit de autoritati sa comita o crima...ma refer la calau...chiar daca este vorba de un simplu intrerupator este tot calau nu?

Ce ironie a sortii.....Nu-i asa? Criminalul iti omoara copilul iar tu vei plati pentru ca el sa duca un trai linistit protejat de drepturile omului in puscarie. Sa aiba, haine, mancare, TV, unele puscarii au chiar acces la internet...etc.