1.
Compunere
Cum voi petrece Revelionul.
18+
violență, sex, dumnezăii mă-tii, limbaj mediu durată, intensitate și ca când ar fi uman.
A se recomanda părinților să ceară recomandarea pentru cererea de recomandare online, tipărită în două exemplare, împreună cu taxa de taxă de sub timbru.
Capitolul Unic
Bună seara.
Sunt român că sunt mândru.
Că, nu pentru că. Sesizați diferența? Nu?! Nici eu.
Pregătirile pentru Revelion încep, de obicei, înainte de Revelion. Excepție fac oamenii și femeile din România, care se împart în:
A . două categorii:
-
oameni;
-
femei.
La rândul lor, oamenii se împart în:
B. două categorii:
-
oameni însurați;
-
oameni care sunt pe cale să se însoare;
-
oameni.
Pentru că nu sunt misogin, menționez că și femeile se clasifică în
C. mai multe categorii:
-
femei;
-
alte femei;
-
celelalte femei.
De ce am executat această introducție? Ca să vă relevesc o realitate supremă, adică că eu fac parte cu brio din grupa de oameni A1B1(3). (vezi legenda de mai sus)
Da' ce vroiam să zic? A, cum voi petrece Revelionul, corec. Păi...
31.12., ora 07:00
Mi-a amorțit brațul drept. Încerc să nu mă panichez, deși îmi aduc aminte că amorțirea brațului drept fără motiv poate fi un semn al unor probleme cardiace. Mă întorc pe brațul stâng și mă chinui, disperat, să continui visul erotic.
Ora 8:45
Nu reușesc, mă distrag copiii care plâng pe marginea patului: : ”Tata, mi-e foame!”
Le strig, transpirat și lucios ca un măr lustruit cu cârpa (mă văd pe camera care mă filmează 24 din 24):
-
Nu așa, copiiiiiii (cu mai mulți de “i”, că-s mai mulți copii, nu știu exact câți, că încă n-am fost chiar așa de treaz să pot să-i număr fără să adorm sau să nu pierd socoteala), nu se zice “Tata, mi-e foame”, ci “Tatăl nostru care ești în Ceruri”...
Ora 9:03
Sar, îngrozit, din pat: dacă vodca e contrafăcută?! E drept că am luat-o pe datorie de la o persoană de încredere cu mască de gaze pe figură și cu căruța neînmatriculată la primărie, dar niciodată nu poți fi prea prudent, vorba lu' taică-meu. Dacă era vodcă Relativ în loc de Absolut?!
Paranteză.
Cică preotul îl întreabă pe alcoolicul care tocmai a plătit un jurământ că nu mai bea:
Ora 9:03:01 (ultimele sunt sutimile secundelor)
Beau o dublă (200 ml), ca să fiu sigur.
Hmmm...
Dacă expresia anterioară pare a unui om sigur, să dați cu pietre.
Dacă nu, să dați cu duble, Doamne-ajută (și Măicuța Domnului, desigur!).
Ora 10:05
Eram sigur că din cauza nesiguranței voi rămâne fără vodcă de Revelion! Ambii litri pe care i-am băut erau Hmmm!
Ora 11:05
Nooo, că doar nu-s alcolist! (îmi zic ferm, în timp ce-mi beau romul cu cafea)
Doar nu mă voi îmbăta de dimineață, ce dracu'?!
Vai vai vai copiii mei ajunsei la anii greeeeeeeeeei!
Ora 11:50
Domnule, zice polițistul, ați urlat așa de tare, că am crezut că s-a declanșat alarma aeriană obligatorie de miercuri! Noroc că mi-a zis nevastă-mea că azi e luni, că altfel fugeam să-mi bifez sporul de alarmă pe fluturașul meu de salariu de bugetar!
Ora 14:07
N-am fost chiar inspirat să-i arăt semnul muii polițistului. Cred că a făcut alergie, că a alergat după mine până când... nu, nu m-a prins, că are burta mai mare decât a mea, da' mi-a ieșit alcoolul din organism, ceea ce e destul de trist, având în vedere cât m-a costat să-l bag înăuntru...
ora 16:00
începe distracția:
-
Primiți cu uratu'?
-
Bagă.
-
Ahoahocopișifrati...
-
Stați așea, nu mai mânați, luați banii și plecați, că altfel mă enervați! zic eu, mărinimos.
După ce ies pe poartă, cei 41 de copii din corul Mântuirii Așezământului Înaintării Beflahimului mă înjură.
Plâng în umbra veceului din grădină, neînțelegând această năpastă. Doar le-am dat 5 lei! 5 lei!!!
Ora 16:10
Am un sentiment extraordinar de libertate. O fi de la faptul că tocmai am fost excomunicat oral și pe gardul bisericii, chiar de către preotul-șef al Bisericii Mântuirii Așezământului Înaintării Beflahimului, astăzi și mâine, cu nume și prOnume, vorba unui politician, băga-i-aș un par în cur, Doamne-ajută!
Ora 18:00
Trebuie să dorm măcar două ore ca să rezist în noaptea de Revelion! Pe de altă parte, trebuie să rezist concertului live cu Fuego și prietenii săi, așa că dilema e cruntă.
Primul impuls e să mă sinucid, dar... miracol! Găsesc o sticlă de vodcă în frigider! Bine, în frigiderul vecinilor, dar cine i-a pus să meargă la Revelionul pensionarilor?! Eu am mers cu gânduri de pace la ei, am vrut doar să-i urăsc (pluralul de la “a ura”), chiar dacă le-am spart ușa cu barosul.
Ora 23:00
Nu-mi vine să cred ce repede a trecut timpul în arest! Noroc că era un singur polițist de serviciu, că altfel aș fi fost percheziționat și ar fi trebuit să împart țigările cu iarbă cu toți ceilalți polițiști, ceea ce nu era corec, ținând cont că le-am cumpărat tot de la ei, din tonele alea de probe dispărute din camera de probe din Rădăuți. V-ați prins? Bravo, sunteți perspicaci.
Pe ei nu i-au prins nici acum...
Ora 23:59
Aprind fitilul rachetei, plin de emoție amestecată cu vodcă cu bulbuci nazali (e frig, n-am ce să fac).
Ora 01:45
La mulți ani!!!
Anul Nou mi-a adus un supranume nou: Trei-Degete.
Celelalte șapte au zburat cu tot cu rachetă. Sper că acum pipăie păsărici pe Marte, Doamne-ajută și Măicuța Domnului!
Ce mai pot să-mi doresc în Noul An?
Fericire, sănatate, dragoste.
A, și încă ceva: cunoașteți vreun kinetoterapeut care să dea lecții de folosit degetele de la picioare? Nu de alta, da' le am pe toate opt și ar fi păcat să nu le folosesc.
La mulți ani!
2.