gargbird

Pai urâtul ESTE antonim al frumosului.

De ce ai recomanda "oricui" cartea? Nu oricine inghite elucubratiile plictisitilor care s-au "facut" filosofi in viață, ca nu le-a placut munca.

Glumesc.

Recomand cartea oricui este interesat de artă, de estetică și de filosofia artei. După părerea mea, Estetica urâtului  a reprezentat la apariție un caz singular în domeniu și este o carte care se poate citi și azi, la mai bine de 150 de ani de când a fost scrisă. Tema „urâtului” mai fusese abordată și de alții, însă doar tangențial, în câte un paragraf sau capitol aparținând altor lucrări. Este meritul lui Rosenkranz de a fi dat o construcție sistematică dedicată urâtului, o lucrare înnoitoare prin care i-a acordat acestuia rangul de categorie estetică.

Rosenkrantz nu a fost un tip căruia nu i-a plăcut munca. Dimpotrivă, a fost un tip foarte muncitor și un profesor de renume la Universitatea din Konigsberg, unde a activat peste 40 de ani, din 1833 de când preluase conducerea catedrei de filosofie. Se spune că era cel mai prețuit și popular profesor de filosofie - studenți din Berlin și Halle se transferau la Konigsberg numai de dragul lui.

Am venit sa las o pesa 

Atat, sar'mana. :))

Neata buna. Mai trantesc o piesa.

https://www.youtube.com/watch?v=zqTjbassv3g

Si asta doar fiindca am visat azi dimineata ca te asteptam sa ma iei cu motoru' sa ma treci Bahluiu'.

Nu tare stiu ce treaba aveam de partea cealalta a Bahluiului. Si nu-i ca si cum n-are poduri sau ceva, da' hai. 

Ah si n-ai venit, merci. 

Ce misto ii pesa, BA!

Ayeah, ultima piesă mi-a plăcut și mie. Aia cu Bordea... na, sunt subiectiv, da' nu-mi place Bordea.

Copiluț de NarcoGen', mă tare bucur că ai trecut pe-aciia.

Ui' ce poezie am inventat, parțial inspirat de melodia asta cu cuaiet laif: 

Mă calcă un cal cu copitele pe suflet chiar acum

Dar nu-i nimic, devreme ce m-am transformat în drum

E chiar plăcut să știu că sunt zdrobit de copite

Încălțate în potcoave de cal, nu de vite.

Tușesc zâmbind, cu dinții roșii de sânge,

Și numai dansatoarea de flamenco plânge

În timp ce între coarnele taurului îmi împrăștie organele

Iar Ole!-ul spectatorilor îmi sparge timpanele.

Profit că Lumea mă privește de aproape, prin microscop

Și-o scuip direct în retină, aparent fără scop

Apoi îi îngrop retina la doi metri adâncime, ca nu care cumva

Să mă vândă sau să-mi lipească fața pe altcineva.

Mă numesc Energie Neagră, sunt atom de humă

Fierb în loc să îngheț oala, pentru lut sunt o ciumă.

Mă cară spre groapă neciumații olari cu cioc

Iar berzele-n spatele meu mor de foame în bloc.

Murind, îmi presar fire de barbă prin Univers

Știu că sunt fiul Big-Bangului, dar vreau să fiu pervers

De parcă barba mea albă ar putea să străpungă, acut,

Un sân, o cămașă de fină mătase, un gând sau un sărut.

Îmi împreunez, sufocat, mâinile deasupra capului

Cu palmele ascuțit îndreptate spre cer (ca vârful acului)

Aș vrea să trag aer în piept, dar trag doar plumb aprins

Și mă scufund în cerul infinit, albastru, negru, necuprins.

E nasol aici, vreau să vin înapoi, pe Pământ

Măcar acolo gravitația mă obligă să cânt.

Aici Dumnezeu doarme cu burta pe nori și-mi pare

Că-n somn, de foame, a început să mănânce din Soare.

Noi trebuie să știm doar fire de iarbă sau copite de cai

Sau miros de zăpadă sau de primăvară, dacă ai

Și am putea să fim fericiți măcar o clipă, nu-i așa de greu

Dacă îl scoți din ecuație, doar o secundă, pe Dumnezeu.

Am putea să combinăm atomi, conștiințe, blesteme, chemări

Să le-nghețăm am putea, să le pietrificăm în abisuri de mări.

Și-atunci am fi nu ființe, ci flăcări de fericire, pe vecie,

Măcar că ne-ngroapă zăpada în amintiri, da' hai, să fie!

Să fie, prieteni, să fie!

Să mai treci.

ServiceAutoMoto Rădăuți - Adagio for strings

1.

Era întuneric afară, cu toate că era noaptea.
Agentul 0,07 pătrunse. Pătrunse în cameră, perverșilor.
Se împiedică de ceva moale și aprinse lanterna.
Sub picioarele lui era... un cadavru.
Cadavrul era mort.

Ce carte de căcat! Am exclamat, aruncând romanul polițist cât colo și ștergându-mă, în schimb, cu Onda.
Bă, tre' să recunosc: 'onda-i 'onda.
Ies afară din veceul meu artistic din grădină, zici că seamănă cu turnul din Pisda, și admir razele sulițoase ale Soarelui strecurându-se gingaș printre scândurile putrede ca dinții de jos ai lui Dragnea - ale gardului.
Nu, că sunt poezitor apreciabil, în special în condiții exterioare bahice (adicăcând prietenii mei este, și anume, beți).
Îmi înnod sârma de la izmene în drum spre colibă. Din garajul o pulent, ca să mă exprim academiurg, mă apostează Germanicus:
Ffffșșșc!
Ăsta ar fi trebuit să fie un fluierat de fag, mult zice cu drag, bla bla bla.
Mă uit la el cu invidie, pentru că valorează mai mult ca mine. Dacă ar fi să comparăm valoarea mea cu valoarea lui Germanicus, el ar fi coaliția psd-alde, iar eu – un biet Dicționar Enciclopedic Român, vol. 1. Cum aș putea să mă ridic la valoarea acestei forțe intelectuale pe cale să fie făcută terci de revoltele populare care vor urma în această țară cu un înalt simț civic?! Cum?!
Hai că glumesc, dă-mă dreacu' de reacționar, că m-oi trezi și cu vreo amendă, Doamne ferește și Măicuța Domnului!

De invidie am schimbat ruta și m-am oprit în fața lui Germanicus, privindu-l de sus (era căzut pe-o parte, iar eu eram pe o scară cu două picioare).
- Tu ce vrei? L-am întrebat Cezarionabilizanticaționalmentebelic (nu știu exact care e terminația corectă, alegeți-o voi).
Ulei.

2.

Inima mă doare. Mai socotesc o dată, folosindu-mă din nou de ultima tehnologie din familie (abacul cu fasole).
Îmi dă cu virgulă, e postul Pașelui și din 20 de fasole mi-au mai rămas doar 4...
Nevastă-mea dă verdictul, la fel de imparțială ca Valer Dorneanu și Tudorel Toader la un loc:
Dacă vrei să schimbi uleiul la Germanicus, trebuie să renunți luna viitoare la o sticlă de vodcă.
O, zei! Prometeu era mic copil pe lângă mine, deși era legat în lanțuri și un vultur îi mânca ficații! Eu sufăr mult mai mult! Îmi mănâncă ficații doi vulturi: nevastă-mea și Germanicus!
În prima clipă m-am gândit să vând pe unul din ei (nu zic pe care, că nu vreau scandal în casă; pot să zic doar că Germanicus nu e de vânzare).

În a doua clipă, dându-mi seama că sunt un om matur, mi-am selectat prioritățile și am hotărât să fac, totuși, schimbul de ulei, apelând la un compromis: am renunțat să mai cumpăr o sticlă de vodcă. Am vorbit cu vânzătorul să mi-o treacă pe caiet.

3.

Ciripelele păsăresc, vecina de 93 de ani a ieșit la poartă, de pe câmp vine un miros proaspăt de căcat împrăștiat, e clar, a venit primăvara.
Plin de entuziasm și de eczeme stimulate de vremea caldă amestecată cu transpirația de astă-toamnă criogenizată în izmene, l-am împins pe Germanicus 8 kilometri, până la intrarea la Service AutoMoto Rădăuți, unde, cu durere în suflet, l-am pornit, să nu creadă băieții că nu am bani de benzină.
Lucian preia utilajul, se învărte în jurul lui (și-al meu, eu fiind lipit de Germanicus), și exclamă:
Ce dracu' pute?!
Bineînțeles că nu puteam să-i spun că eu, l-aș fi complexat.
Cred că e de la senzor, i-am zis, cu o privire nevinovată.
Senzorul lui Germanicus?! M-a întrebat, confuz.
Nu, al tău. Dar să trecem peste asta. Vreau un schimb de ulei.
Bun, zice Lucian. De care?
Finlandia, de un litru.
?!
Îți dau tot uleiul din Germanicus pe o sticlă de Finlandia, zic în gând.
Haaa, haaa, am glumat, master! Tot Moțul, minerabil, ca de obicei, i-am zis cu voce tare.
Lucian s-a uitat la pantofii mei cu toc, din care ieșeau jambierele albe. M-a întrebat, cam tăios, dacă e să fim corecț:
Schimbăm și filtrul?
Cum să recunosc că sunt sărac?! Care dintre cei cu R1200GS ar recunoaște că sunt săraci?!
Și filtrul, am mormăit.
Și filtrul de aer?
Da' mă leeeșh?! Am strigat în gând.
Of course, am fluturat nepăsător din mâna dreaptă, asupra căreia încă aveam control după șoc, partea stăngă mi-a paralizat iremediabil, abia am reușit s- revergorez cu frecții interne cu vodcă.
Bun, comandăm piesele și mâine rezolvăm treaba.

4.

Să mă cac.
Tocmai m-am uitat pe kilomemetru și am văzut că scrie 70647 km. Am intrat pe goagăl translate, am băgat 70647 și goalgă mă întreabă:
Nenorocitule, doar nu vrei să zici că ai R1200GS?!
Și dacă am, ce?! Am scris, agresiv, spre traducere.
Trebuie să reglezi supapele, îmi traduce gagăl.
Da' o (cenzurat)uie nu vrei?! Am răcnit, copyrightCorneluiVadimTudor.

Ce era să fac? Nu te pui cu gagăl goagăl, gugăl, guglă. S-a pus Van Ghelie cu google și uite ce a pățit: e cu un picior în pușcărie și cu unul în Costa Rica, Doamne-ajută și Măicuța Domnului să sugă numai banane dacă ajunge acolo!

Lucian mă privește cu mulă*:
Facem și reglajul la supape?

*mulă = milă, nota autorului

5.

Nu știu cât mai rezist. Am început să combin vodca cu apă, sunt la limita supraviețuirii. Cred că Germanicus e în combinație cu Lucian. Încerc să mă prefac că nu știu, în timp ce vorbesc cât mai relaxat cu Lucian:

Merge... lucrarea?
Da, zice, ai pierdut un șurub, zice, da' am pus eu altul, zice, a trebuit să desfac toate protecțiile, zice, da' le-am desfăcut, bla bla bla.
Mbine, zic, înghițindu-mi fierea. Îmi vine să-l strâng de gât, simt cum mi se crispează deja degetele de la picioare, da' brusc, observ ceva.

Ceva mortal. Letal. Fatal, abisal.

Germanicus are un cercel în urechea dreaptă.

Îndrept un deget arătător murdar (m-a mâncat în cur și în ureche în același timp, ghinionu' dracului!) spre cercelul lui Germanicus și întreb, aparent calm:
Cine-acolo?!
Lucian zice că să vezi, că nuștiuce, că am pierdut un șurub de prindere a parbrizului și nu putea să lase gaura neastupată, că chestii.
Gaura neastupatăăă, da?!

Bă, dacă nu aveam cei trei de “d” (demnitate, datorii și delirium tremens), aș fi răcnit atunci, pe loc:
Germanicus, m-ai trădat?!
Îhî, mi-ar fi răspuns.

În schimb, am fost geniabil. Am zis:
Lasă cercelul, o să-i atârn ceva frumos acolo, un breloc, ceva.
Cul, a zis Lucian, bucuros.

Ați auzit de tribul ăla de maniaci care tăia capetele dușmanilor, halea restu' (așa a apărut ciorba de burtă), iar ce rămânea (capetele, that is) fierbea într-o soluție cu apă de mare, nisip, pișat, muci și zahăr-pudră, până când capetele se micșorau de ajungeau de mărimea inteligenței lui Tăriceanu, adicăcât o nucă? Ha? Ați auzit? Ei, exact așa trebuia să fie capu' la Lucian și trebuia să-l atârn de cercelu' din urechea lui Germanicus cel Trădător!

6.

Noroc că în sămbăta aceea s-a nimerit să fie marți. Urăsc sâmbăta de marți!
Cum desfăcea Lucian la niște fire, ca să-mi monteze un voltmetru, usb-metru și priză de brichetă-metru, a observat că Germanicus are ocluzie intestinală.

Cică omul are vreo 22 de metri de mațe. Prin mațele alea se plimbă vodca și pâinea prin care ai strecurat vodca, ajungând în cele din urmă în anus rectus sau în prepuțum scrotulis, după cât de deasă e sita.

N-am crezut prostia asta toată viața, nici măcar când am înjunghiat pe cineva în burtă (persoana nu a dorit să-i dezvălui indentitatea, Dumnezeu s-o ierte și Măicuța Domnului) și a început să curgă prin gaura de la sapă (că n-am avut cuțitul la mine) ditamai furtunul de pompieri.
N-am crezut că încap 22 de metri până n-am văzut ce mățăraie avea Germanicus pe sub rezervor. Gizăz!
Când am văzut, imediat i-am zis lui Lucian:
Cheamă-l, bă, pe Cristi! Cristiiii! Băăă, Cristi!

A venit Cristi.
Într-o viață anterioară sigur s-a ocupat cu scaune electrice, că imediat a început să-l curenteze pe Germanicus, să-i schimbe cabluri, să-i adauge siguranțe, să monteze voltmetrul cu pricina, totul cu o dezinvoltură pe care aș vrea și eu să o am atunci când merg să agăț gagici (cu harponul, că altfel nu am nici o șansă).

7.

După trei zile, mă sună Romica Jurcă.
Alo!
Yes, my master!
Termină cu prostiile, Pasquinel! Incepând cu ora 17 se va emite un cod galben de ninsori, începând cu ora 18 va fi cod portocaliu de viscol, iar de la ora 20 va intra în vigoare codul roșu de întuneric!
Gizăz, Romy! I-am zis. Nu ai cum să amâni aceste coduri îngrozitoare?
Ești cel mai viril, sexy și seducător bucovinean (mi-a zis, în exclusivitate), dar nu pot, am semnat un contract cu Dan Voiculescu, cel mai sărac filantrop din Romănia, și trebuie să-l respect, mai ales că Dan Voiculescu va plăti amenda de 300000 de RON în locul lui Gâdea...

… Aici s-a întrerupt semnalul, au fost niște interferențe ciudate, de parcă Romica Jurcă se căca pe ea de râs, la fel ca mine.

8.

În cur sul zilei am fost foarte agitat. 99% de la sevraj, 50% de la suspans (suspensor, în engleză).
L-am tot sunat pe Lucian, nu prea des, ci din zece în zece minute.
La un moment dat, Lucian, exasperat, mi-a zis, cu vocea lui Stalin din bancul cu strănutul*:
Pasquinel, dacă mă mai suni o dată, nu-ți mai dau motocicleta pănă la următorul Big-Bang (aprox. 300.000.000.000 de ani, m-am uitat pe wikipedia).
M-am abținut până în pragul de a-mi autodistruge telefonul și ratele aferente.
Cu un sfert de oră înainte de codul galben, miracol! Lucian există!!!
Mă mai și ia la mișto, neștiind căcând mă blestemi, te rănești!
Pasquinel, nu mai vii odată să-ti iei motoru'?
Am plâns de bucurie, pentru că sunt e-motiv, dar am avut grijă să înregistrez o replică dintr-un film și i-am pus-o:
I'll be back.
Impresionat de tonul meu de Schwarzenberger, Lucian mi-a adus motorul până în garaj, la -2 grade Celsius.
Când a oprit, mi-a zis:
Anganga aannangangg gannang!
What?!
După zece minute a articulat:
Am avut un cârcel la mușchii mandibulari, mi s-a strecurat crivățul pe sub cască și nu mai puteam să-mi mișc limba!
No comment, l-a pălit blestemul de care vă ziceam mai sus (sau mai jos, depinde cum țineți ecranu'), eu n-am pățit niciodată așa ceva (în ultimii zece ani...).

9.

Germanicus doarme, vegheat de monitorul cardiac, care arată 12.5 volți.
Uleiul proaspăt așteaptă prima pornire de după era glaciară care este.
Toate șuruburile sunt la locul lor, bine strânse.
Cercelul își așteaptă viitorul breloc, pe la care am trecut ieri să-i duc un buton.
Service AutoMoto Rădăuți e super-ok și sper să vă pună și vouă, prieteni, mintea la lucru, în sens pozitiv.
E mișto să ai prieteni ca Lucian și ceilalți băieți de-acolo.

Urmează Buyaka.

Strănutul* (Îl găsiți la capitolul 8, aliniatul 3)

Stalin ținea un discurs într-o sală arhiplină.
La un moment dat, cineva strănută.
Stalin ridică ochii de pe foaia de pe care citea, se uită blând în sală și întreabă:
Cine a strănutat, tovarăși?
Liniște de mormânt.
După zece secunde, un pluton de KGB-iști evacuează un rând de spectatori și-i duce afară. Se aud Kalașnikoavele.
Stalin întreabă din nou:
Cine a strănutat, tovarăși?
Liniște.
Scena cu Kalașnikoavele se repetă.
Cine a strănutat, tovarăși? Întreabă din nou Stalin, cu un zâmbet blajin.
Un oarecare din sală, nemaisuportând atâta cruzime, ridică mâna și spune:
Eu, tovarășe Stalin!
Sănătate, tovarășe! Zice Stalin.

Da' Garg, de ce nu le aduni tu intr-o carticica? 

Si-ti fac io ilustratiile

Ne imbogatim, si calarim un strut spre apus. Stii tu, ca in Westernuri. 

NarcoGen' a scris:

Da' Garg, de ce nu le aduni tu intr-o carticica? 

Si-ti fac io ilustratiile

Ne imbogatim, si calarim un strut spre apus. Stii tu, ca in Westernuri. 

Na, e mai simplu așa, mai ales când ai prieteni actori:

Notă: motorul din poză e Jermanicus al mieu...

Da' e de gândit varianta pă care mi-ai propus-o (deși eu consider că tu scrii mult mai bine decât mine).

Chip in taci!

Bini, hai, Scriem amandoi.

Si ce e de gandit? Nu e. Trebe doar sa punem pe foaie tampeniile care ne vin in cap si sa le vindem. Uau, cata treaba, Doamni. :))

https://www.youtube.com/watch?v=bJp6ivzibfM\

Ia si piesa.