gargbird

gargbird a scris:

E proaspata, am incropit-o ieri.

Nu bre, e un cuvant acolo care-mi suna cunoscut. Un cuvant pe care mi-l spunea maica-mea inainte de culcare cand eram copila. E un cuvant care imi rasuna asa, dulce si suav, dar nu-mi dau seama exact care.

NarcoGen' a scris:

Nu bre, e un cuvant acolo care-mi suna cunoscut. Un cuvant pe care mi-l spunea maica-mea inainte de culcare cand eram copila. E un cuvant care imi rasuna asa, dulce si suav, dar nu-mi dau seama exact care.

storcosesc?

Nu, ba. Nu-i ala. De ce ar zice maica-mea asa ceva inainte de culcare?

Da' cred ca mi-o amintesc pe maica-mea zicand ceva de genu'

"Hotii dracu', iar ne-au furat curentu' fu*u-i in c*r sa-i f*t de hoti de curent care is a dracu'"

S-apoi io imi imaginam un soi de pirati care in loc sa fure aur si chestii, furau lumina. Gen lumina de la bec, din lanterna, din frigider si din farurile de la masini. Era ca si cum..

Era ca si cum furau curent.

Si de fiecare data cand ramaneam fara curent in casa, imi imaginam cum Piratii Luminii treceau cu corabia lor fantomica printre blocuri, furand curent. Curentul nostru, atat de pretios. Atat de scump.

Degeaba ocarau ai mei orbiti de nelumina lasata in urma. Piratii erau departe, ducand lumina furata si mai departe si ingropand-o dracu stie unde, de n-o gaseai nici cu lanterna. 

Totusi, cu timpul, lumina se fura tot mai rar. Erau vremuri grele pentru piratii fantoma, iar cei obisnuiti sa ramana fara lumina cat erau pe buda, s-au gasit stand ore intregi pe buda, fara vreo teama ca vor ajunge sa se stearga pe intuneric.

S-apoi in serile furtunoase, vedeam fulgerele pe cer si stiam ca nu-i decat lumina furata si ingropata de pirati, care voia cu disperare sa fie gasita. Dar nimeni n-o cauta, ca cine plm s-ar fi apucat de fugit fupa fulgere, hai sa fim seriosi.

Si asa se facu, incat dupa o vreme, piratii fantoma au incetat sa mai vina. Probabil au gasit un loc mai bun. Probabil au murit. Sau poate pur si simplu au adunat destula lumina cat sa le ajunga. Nu vom sti niciodata ce s-a intamplat cu Piratii Luminii. 

Totusi, se spune ca uneori, cand scrii un eseu important de 9000 de pagini pe calculator si uiti sa-l salvezi, Piratii Luminii vin si-ti fura curentu', lasandu-te intr-o bezna totala si cu toate sperantele spulberate. Si se spune ca daca te uiti in acel moment pe geam, poti vedea cum din corabia fantoma care pluteste lin pe nori, capitanul ranjeste cu trei dinti luminosi si-ti arata degetu' mijlociu.

Da ba, asta era. 

NarcoGen' a scris:

Nu, ba. Nu-i ala. De ce ar zice maica-mea asa ceva inainte de culcare?

Era singurul cuvant duios de acolo.

Daca nu stii, de ce induci lumea in eroare?

Ba, da' tocmai am zis ca stiu. Era vorba de hoti.

Si n-am zis nicaieri ca maica-mea imi spunea cuvinte dubioase inainte de culcare. Am zis ca e un cuvant cunoscut acolo. Asta nu inseamna ca-i si dubios, wtf ai?

Duios mah, nu dubstep. Tu nu stii sa citesti in gramatica?

Aaaah, din dos. Scuzoaie, imi pusesem ochelarii de bere din greseala.

Vând moaște vii. Rog seriozitate.

Guvernul Grindeanu pe înţelesul creştinilor

E-Vanghelie după Dragnea (13/2017)

13.1. Iar cȃnd veni ziua După-alegerilor, ucenicul Pasquinel se opri pe malul unei ape limpezi, să-şi ostoiască setea şi să-şi cureţe veşmintele de praful drumului.

13.2 Iar stăpȃnii lui s-au adunat împrejur şi au zis: “Pasquinele, mai zi ceva, în morţii mă-tii.”

13.3 Iar Pasquinel a zis: “Cine are urechi de auzit, să audă. Cine are creier de gȃndit, să gȃndească.” Apoi s-a aşezat pe o piatră şi a început să spună

Pilda oaspetelui.

13.4. Adam Clissi, întorcȃndu-se spre seara de la munca de zi cu zi, a găsit în pragul uşii un om ciudat; deşi arăta obosit şi prăfuit, părea de rang nobil.

13.5. Adam Clissi l-a întrebat: “Ce cauţi, străine, în pragul uşii mele?”

13.6. Străinul a zis: “Adevărat îţi zic, sunt aici ca să-ţi aduc doar belşug şi bucurii.”

13.7.Atunci Adam Clissi l-a întrebat: “În ce fel ai putea îndeplini această minune?”

13.8. Atunci străinul s-a înfăţişat în toată măreţia lui şi a zis: “EU sunt cel ales de tine şi de neamurile tale; iar acei care nu m-au ales, tot m-au ales. Stă scris în Cartea Alegătorului.”

13.9. Adam Clissi s-a înveselit la aceste vorbe. L-a poftit pe străin în casa lui. I-a dat să mănȃnce din pȃinea lui, i-a dat să bea vinul lui.

13.10. Iar cȃnd s-a lăsat întunericul nopţii, Adam Clissi l-a culcat pe străin în patul său, iar el s-a culcat în fȃn, între oile din curtea sa, aşteptȃnd belşugul promis.

13.11. Dar în timpul nopţii străinul s-a trezit şi a început să ia lucrurile cele mai de preţ din casă şi să le pună într-un sac mare, negru şi murdar pe care îl purta mereu asupra lui.

13.12. Cănd a dat să iasă din casă cu sacul plin, un copil s-a trezit şi a strigat: “Tată, iată, acest om ţi-a furat cele mai bune lucruri şi vrea să plece cu ele!”

13.13. Atunci Adam Clissi s-a trezit şi a glăsuit: “Toţi copiii mei să vină şi să stea în pragul uşii, astfel încȃt acest hoţ să nu poată trece fără să-mi înapoieze lucrurile!”

13.14. Iar copiii l-au ascultat şi au ieşit afară, în pragul uşii.

13.15. Străinul nu a voit să lase lucrurile, şi a încercat să-i amăgească pe copiii lui Adam Clissi, spunȃndu-le că în sacul lui murdar nu se află decȃt lucruri nefolositoare pentru ei, în valoare de numai 199.999 de galbeni.

13.16. Apoi le-a amintit ce viaţă îmbelşugată îi va aştepta dacă îl vor lăsa să iasă din casă cu acele lucruri.

13.17. Dar copiii lui Adam Clissi au zis: “Nu huli, străinule, căci vei sfȃrşi acolo unde nu e decăt plȃnsul şi scrȃşnirea dinţilor!”

13.18. Şi au stat aşa vreme de cinci zile şi cinci nopţi. Iar străinul se transforma în balaur şi în diavol, se punea împotriva tuturor şi îi certa mereu şi le spunea:

13.19. “Sunteţi orbi şi surzi. Voi nu vedeţi că aceste lucruri nu vă trebuiesc.”

13.20. Şi încerca să-i dea deoparte din calea lui.

13.21. Dar copiii nu s-au mişcat, spre bucuria părintelui lor.

13.22. În cea de-a şasea zi, străinul, cuprins de o spaimă de moarte, deoarece nu ştia de unde vine puterea copiilor, a spus:

13.23. “Vă spun cu toată sinceritatea, vă inapoiez lucrurile.”

13.24. Mare bucurie s-a ridicat între copii, iar Adam Clissi a auzit glasurile lor.

13.25. Şi s-a înfăţişat atunci în faţa lor şi a întrebat: “De ce vă bucuraţi?”

13.26. Iar copiii au zis: “Tată, acest străin a spus că ne lasă lucrurile!”

13.27. Iar Adam Clissi a întrebat: “Este adevărat, străine?”

13.28. “Adevărat este”, a spus străinul.

13.29. Cu glas de bucurie, Adam Clissi i-a spus: “Atunci liber eşti să pleci din casa mea! Nu-mi trebuie belşugul pe care mi l-ai promis, vreau doar să plăteşti pentru osteneala copiilor mei care te-au vegheat.”

13.30. Dar străinul a zis: “Nu esti drept, Adame Clissiule. Eu ţi-am dat lucrurile înapoi, tu de ce nu mă laşi să îţi aduc belşugul, aşa cum ţi-am făgăduit?”

13.31. “Lasă-mă să mă odihnesc în noaptea asta în casa ta, iar de mȃine dimineaţă te aşteaptă belşug cum nu ai visat niciodată”.

13.32. Bă, cȃt de bleg era Adam al nostru, tot nu s-a putut abţine şi i-a frecat străinului un pălmoi după cap, de l-a zăpăcit.

13.33. Şi i-a spus: “Bă, Grindene, cum să te mai las în casa mea? Ce te-ar împiedica să nu-mi furi din nou lucrurile şi să nu le bagi în sacul tău murdar?”

13.34. Iar Grindeanul nu a ştiut ce să răspundă. Pentru că nu există răspuns. Dacă îi lăsăm să ne intre iar în casă, ne vor fura lucrurile la fel ca înainte.

13.35. Lucrurile noastre: Libertatea, Cinstea, Romȃnia.

13.36. Cei ce au bibliotecă sau bun-simţ, să citească. Cei ce au doctorat plagiat sau bacul luat la 40 de ani, să se abţină.

13.37. Şi Pasquinel văzu zorii mijind, şi, sfios, tăcu şi se îmbătă.

Amin.

P.S. Pasquinel sunt eu, invidiosilor.