Merge. Da' vine caldura.
Hai sa mai bag o scriere.
That moment when...
De obicei dupa imprecatia asta in limba belgiana urmeaza o fraza de geniu, sau macar memorabila.
Ia sa incerc si eu.
That moment when...
... ma indrept spre o institutie publica din Bucuresti, cu treburi oficiale, si ma trece brusc o pisare irezistibila. Taxiul a plecat deja, ma aflu in mijlocul trotuarului, cu un vant parsiv suflecandu-mi izmenele deja umede de la ceata diminetii reci de februarie. Pe o raza de cinci sute de metri in orice directie vad doar blocuri, asfalt si o linie de tramvai, nici vorba de copaci sau macar de o frunza. Institutia sta infipta la zece metri de mine, dar ce dreaq? Doar n-o sa merg la portarul ala obosit, obtuz si suparat ca sa-i spun: "Buna dimineata. Am venit sa ma pis.". Asa ca o pornesc cu pasi marunti de gheisa de-a lungul bulevardului, cu speranta ca ma voi impiedica de vreun veceu. Vorba cantecului: "Speranta moare ultima, pacat / Ar trebui sa moara prima, e mai usor de uitat..." Ce vorbesti, Frantz?! E ca si cum ai incerca sa uiti ca ai uitat sa te pisi in timp ce executi un solo de vioara in Sala Palatului!
La un moment dat m-am hotarat: ma pis pe mine.
Ati vrea voi sa fie asa de simplu. M-a pus dreaq sa-mi trag blugii cei mai spalaciti, in loc sa-mi iau hamletii negri, cum ma gandisem initial.
A doua optiune a fost sa ma pis in geanta, dar ar fi fost ca si cum m-as fi pisat pe cariera mea.
Coplesit de sentimentul neputintei, m-am asezat o clipa pe bordura umeda si rece a unui gard. Nici nu mi-as fi imaginat ce usurare poate sa-ti produca simplul gest de a sta picior peste picior! In cinci secunde am pus frana impulsului lichid care ma chinuise mai mult de o ora!
... Mda, trebuia sa-mi inchipui. Aselenizarea posteriorului meu pe betonul ud si rece nu putea sa conduca decat la un deznodamant fatal (si vesel, privit din perspectiva voastra): dyhareeambh (indiana, that is).
Iadul exista, prieteni. E aici, printre noi. Iar eu ma aflu tocmai in al saptelea cerc: sunt pe punctul sa ma cac pe mine in timp ce simt ca ma pis pe mine!
... Mi-am dat seama prea tarziu ca puteam sa pun geanta cu acte intre betonul ud si curul meu. De fapt chiar curul meu mi-a spus-o, cu ajutorul unei basini. Nu trebuie sa fii expert in limbi ca sa intelegi mesajul propriului tau cur: "Frate, daca nu ma duci la buda in zece secunde, ma cac pe tine!"
Va garantez ca vantul rece nu ajuta deloc intr-o asemenea situatie. Daca ai organismul slabit, te spargi ca un balon de muci, pe loc. Noroc ca pe mine m-au ajutat cei sapte ani de carate obligatorii pentru formula de agatat gagici. Am strans din buci, mi-am inclestat prohabul cu o mana, profitand de traficul pietonal slab, si mi-am fixat ca reper o statie de tramvai aflata la aproximativ 2500 de ani-lumina (oricine s-a aflat in situatia mea stie exact despre ce distanta vorbesc).
La un moment dat am ajuns in starea aia de nepasare cand ti se rupe de consecintele actiunilor tale. Pe masura ce ma apropiam de Holly Graal-ul in care urma sa ma pis, reprezentat de constructia din plastic transparent unde opreste tramvaiul, pasii imi deveneau tot mai repezi, desi mai marunti, parca propulsati de basinile scapate ritmic, tot mai des si din ce in ce mai mirositoare, formand in urma mea o urma verde, ca la desene animate.
Profitand de pustietatea din jurul meu, am lasat geanta cu documente sa cada intre liniile de tramvai, mi-am sfasiat pantalonii si m-am repezit, pisandu-ma in zig-zag, spre cosul de gunoi aflat la cinci metri de mine, in capatul vestic al statiei, unde tocmai isi facea aparitia primul tramvai al diminetii, plin cu functionari ai institutiei unde trebuia sa ajung.
Stop-cadru.
To piss or not to piss... That is the question.
P.S. Barbatii stiu cat e de greu sa te opresti in timp ce te pisi. Durerea ajunge pana in maselele de minte.
