gargbird

Poate exista o asemanare fizica, alright.

Craciun fericit tuturor!

Sa ne fie tuturor!

Ca niciodata de minunat pina acum

Ana: Draga, cum arat azi?

Manole: Arati beton!

1.

Am mers cu motoarele la o cununie civila, eu si niste amici. La mireasa acasa ne-am oprit sa bem fiecare dupa setea lui. Eu am baut apa minerala. Il intreaba gazda pe Gebbediah (se pronunta gebădaia):

- Bei o bere cu alcool, sau...?

-A, nu, ca-s cu motoru'. Da-mi o bere fara alcool si o suta de grame de vodca.

Asa s-a si intamplat.

2.

Eream la Hanul Dacilor, dupa Turda, la Podeni, luna trecuta.

Pe la 3 dimineata toata lumea ori dormea, ori erea in culmea fericirii bahice. Eu nu dormeam.

Vine la masa noastra sotia unuia dintre amicii mei, care erea destul de "prafuit", si-i zice:

- No, ai sa vezi ca maine iar o sa dai cu boru' tata zua! Nu vreai sa-ti ad' o ciorba?

- A, nu pot sa manc ciorba, ca-s cu masina!

3.

Eram pe fuga, eram un pachet de nervi si pe deasupra hidroforul imi facea figuri, pornea din zece in zece secunde.

Afara era o vreme ploioasa si noroioasa. Colac peste pupaza, apare Bashir, raspandind un damf de vodca si vorbind ca o moara stricata. Nervii mei au atins cote periculoase. Abia am avut puterea sa-i indic unde e problema si mi-a venit sa-l arunc acolo, in caminul hidroforului. Dar nu a fost cazul.

Bashir s-a prins cu mainile de marginea gropii si a sarit inauntru, stergand peretele murdar de beton cu geaca lui de culoarea gainatului de țarcă. A tras de hidrofor, s-a curentat, s-a murdarit, apoi a iesit cu diagnosticul, murdar ca un porc:

- Trebuie schimbat presostatul.

La poarta s-a auzit un claxon insistent. Era nevasta-sa, care il astepta cu motorul masinii pornit.

- Tre sa fug, mi-a zis Bashir. Ceea ce a si facut, calcand cu toata talpa intr-un cacat de caine plasat perfid de fostul meu caine in drumul sau. 

Initial am vrut sa-i atrag atentia, dar ceva m-a facut sa tac si sa-l urmaresc cum sare vesel in masina si tranteste portiera dupa el, prinzandu-si un colt de geaca.

Mi-au trecut nervii si am ras toata ziua. Rad si acum, cand rememorez faza.

Alta viata. gargbird. Simplu si frumos ca un limbric.

E primul an din existenta mea constienta in care intru fara nici macar un singur plan de actiune. Poate din cauza ca, odata cu trecerea anilor, obiectivele devin tot mai pretentioase, sau procesul de maturizare prin care trec ma face mult mai circumspect (a nu se confunda cu circumcis, aia e alta felie).

Imi pare rau pentru fiecare zi care a trecut, daramite pentru un an...

Buna chestia cu planurile, da' stii proverbu' cu socoteala. Oare pe langa a-ti face planuri, chestie cu care si eu sunt de acord, iei in calcul si posibilitatea ca ele sa-ti fie zadarnicite ... in ciuda eforturilor tale? Si de ce-ti pare rau pt. zilele scurse, parerile astea nu-s ca niste pietre care iti ingreuneaza mersul inainte?

P.S.: A fost pe pipota mea comparatia cu limbricul, de-aia am indraznit sa ma bag precum muscoiu'.

Iti las si eu o melodie. Am mai postat-o de multe ori pe forum, da. O alta melodie care ne da de inteles ca nu suntem decat "praf in vant", oricat ne coim (n-am vrut sa fiu vulgara deloc) noi sa impiedicam asta. 

Fiero a scris:

Buna chestia cu planurile, da' stii proverbu' cu socoteala. Oare pe langa a-ti face planuri, chestie cu care si eu sunt de acord, iei in calcul si posibilitatea ca ele sa-ti fie zadarnicite ... in ciuda eforturilor tale? Si de ce-ti pare rau pt. zilele scurse, parerile astea nu-s ca niste pietre care iti ingreuneaza mersul inainte?

In lupta pe care o duc nu accept infrangerea decat peste cadavrul meu mort. Totul se invarte imprejurul acestei lupte. Am trecut de faza cu lasatul de fumat la 1 ianuarie (de altfel m-am lasat pe 2 ianuarie, cu vreo 11 ani in urma) sau alte scopuri mai mult sau mai putin benefice. Deocamdata sunt intr-o stare de asteptare, pentru ca lucrurile inca nu s-au asezat in tara asta. Daca as incepe acum sa ma agit, n-as face decat sa inot impotriva curentului.

Regret fiecare zi care-a trecut si ma sperie viteza cu care timpul inghite zilele. Nu pot sa justific aici regretele mele, pentru ca ar trebui sa imi expun, pe langa barba, viata mea personala. Eu scriu doar niste ganduri. Poate peste cativa ani o sa revin pe acest topic, cum mai trec uneori prin ala vechi.

In Craciunul Ajunului... sau invers, mi-au venit acasa doi colindatori mai speciali: Ciprian - chitara bas la trupa rock GOD, Roxana - vioara si voce la trupa folk-rock Odyssey. A fost ceva de vis, practic am avut un concert live in coliba. Dupa ce s-au terminat colindele, a inceput improvizatia. La un moment dat mi-am zis: ia sa vad daca pot si eu sa cant la vioara.

Am pus vioara pe pozitie si am inceput sa scartai. E mai usor decat crezusem sa scoti sunete dintr-o vioara, nu trebuie sa apesi ca disperatul cu arcusul pe corzi, cum crezusem eu initial. Problema enervanta a fost atunci cand incercam sa inaintez cu mana pe grif, ca sa scot sunete mai acute. A dreaq, mana cu arcusul urca si ea, asa ca ajungeam sa ma sterg la nas cu arcusul. E chestie de coordonare. E ca si cum ai spune "da" si in acelasi timp ai da din cap ca "nu", sau ai incerca sa invarti palma dreapta pe burta si sa bati in crestetul capului cu cealalta, in acelasi timp. Sau sa zici repede: "punga-n pila, pila-n punga" de trei ori.  

Totusi, per ansamblu, m-am descurcat binisor. Am behait si eu niste muzici. Am dovada, am fost filmat.

Imi plac oamenii care se lupta cu ei insisi. De fapt, eu consider ca asta ar trebui sa fie singura competitie din viata unui om, comparatiile cu ceilalti sunt distructive si fara de folos, de cele mai multe ori. Totusi, cred ca uneori e bine sa acceptam faptul ca nu putem invinge intotdeauna si ca asta nu se intampla neaparat din vina noastra, ci datorita faptului ca nu putem controla neprevazutul in totalitate, oricat ne-am stradui, si ar trebui sa nu ne consideram infranti, ci mai putin norocosi. Nu, normal ca asta cu neprevazutul nu-i o scuza pe care o putem folosi in orice situatie in care dam gres, ca asta ar insemna ca ne faultam singuri. 

Nu trebuie sa justifici nimic, imi pare rau daca am lasat sa se inteleaga ca mi-as dori sa scormonesc unde nu-mi fierbe oala, pe mine cateodata ma pocneste curiozitatea si pun intrebari tampe, insa nu imi place sa pun oamenii in situatii stanjenitoare si nici sa-i fac sa se simta obligati sa spuna mai mult decat si-ar dori.

Se pare c-ai avut un ajun reusit. E mare lucru ca oamenii sa incerce sa faca ceva ce stiu ca le-ar fi pe plac, in ciuda faptului ca se gandesc ca ce-ar iesi ar parea caraghios chiar si pt. ei insisi. :) Pe unii orgoliul nu-i lasa asta, privandu-i de multe bucurii, ca doar tre' ca poza sa dea bine mereu, nu?