Visez cu un genunchi rupt. Rotula alba culiseaza, ochii mi se intind ca un elastic si cad in genunchi, fara tipete, fara viata. Vad uscat, pleoapele mi-au ramas in lacrimile orbitelor negre. Vad commando-uri de mame ranite, mancand copiii celorlalte mame ranite, vad jeturi de sange stropind cerul fara copaci. Cea mai rea din lumile posibile se naste sub furnalele sub care samurai fara sabii isi cauta moartea perfecta.
Ma rasucesc, pieptul imi pulseaza ca un cuptor plin cu paine. Te-am infasurat cu degetele unui copil, ma asez pe curbura spatelui tau si urlu cu 13000 de rotatii pe minut, sprijinindu-ma pe umerii tai ca niste dulci curbe de lira.
Si luna mea cea galbena si plina
In noaptea asta nu se mai termina.



