Saharian a scris:ce face muncilii din oamini
Mie-mi spui?...
Fii atent, ca nu mai repet. s-a rupt o marfa, ma-ntelegi? o marfa care costa o caciula de bani. ma suna baietii: alo, domnu', e belea, s-a rupt dreaq.
ma duc sa vad. s-a rupt, s-a rupt. ce dreaq e de facut? sun clientul: nene, s-a rupt. ce? cum ce? marfa. pai cum? nu stiu. da' cine stie? sefu' de tren.
chiar. sun repede in gara. alo, gara? da.
(da pe dreaq, garile nu vorbeste)
sarumana, mai e seful de tren?
care? Mitea?
ihi
mai este, dar de ce va trebuie?
fiindca s-a rupt marfa. tre sa vina sa vada, sa facem poze, sa scriem.
pai il trimit la voi?
lasa, ca vin eu sa-l iau, am masina cu motor paralelipipedic, in doua pistoane inegale, cu supape excentrice. merge cu lemne sau cu cartoane. ziceti-i sa ma astepte in fata garii.
inchid. pac, rahat. am uitat sa intreb cum arata seful de tren, ca nu l-am mai vazut niciodata. never-ever and forever ever never.
lasa ca-l gasesc eu, ca e rus. ori e beat, ori poarta mustata.
demarez in tromba. merg ca un dement, dupa doi kilometri am deja 24 de kilometri pe ora. depasesc un baietel pe tricicleta si franez cu scrasnete in fata garii. o roata da sa zboare, noroc ca shfoara rezista. gainile fac galagie in portbagaj, le-o fi rau de la betia vitezei.
ma adun, ridic scaunul care a cazut intre pedala de frana si cea de ridicat capota, sting focul in vatra masinii si cobor.
langa usa garii sta un om. daca ma concentrez putin, pot sa jur ca-i rus. parca-l simt cum gandeste sub sapca: krasnaia rabota, urok paftarennia, bleah.
cad din masina si dau din cap ca un cal cu paru-n ochi. omul se clatina afirmativ.
sa traiti, zic.
buna ziua.
dumneavoastra sunteti?
eu.
pai hai sa mergem.
mergem, hai.
se urca in stanga mea, pentru ca in dreapta portiera e sudata cu arc electric din cauza brichetei electronice care nu a functionat in parametri, si nici in paralitri.
se aseaza confortabil intre cele doua scanduri negeluite, tinandu-se cu o mana de genunchiul care ii atinge barbia si cu cealalta de manerul aflat sub sezutul sau, ancorat in podeaua presarata artistic cu rumegus si coji de seminte.
pe drum, incerc sa incropesc o conversatie, in timp ce suflu in soba, pentru a conferi mai multa putere bolidului:
s-a rupt, zbier cu ochii in lacrimi din cauza fumului si cu vena jugulara stand sa-mi plesneasca pe sub puloverul rosu de lana si cu sustinatori din plastic pentru umeri.
cmarh?! ce s-a rupt? racneste si el de sub batista.
marfa!
se uita la mine de parca ar avea in fata o meduza cu un picior de lemn plimbandu-se prin Sahara brat la brat cu un macac, dar nu zice nimic.
ma strafulgera un gand si-l slobozesc:
vorbiti foarte bine romaneste.
se uita la mine iar, la fel ca mai sus.
pai normal, zice, doar sunt roman.
fuckin' bullshit, vorba romanului. infing prajina prin gaura din podea, fortand masina sa se opreasca cu un zgomot de lighean spart.
cum adica? nu sunteti seful de tren?
pai nu.
pai si atunci cine sunteti?
sunt padurar.
padurar... si de ce ati urcat in masina mea?
pai trebuia sa vina cineva de la primarie, sa ma ia.
gizas. ce era sa fac? l-am dus inapoi in gara. seful de tren plecase intre timp. fusese cineva de la primarie sa-l caute pe padurar, dar plecase si el.
marfa rupta sta si acum, la fel de rupta. daca ma uit doar cu coada ochiului, parca nu mai e la fel de rupta, parca a inceput sa se regenereze.
nu mai ploua si a inmugurit un tei mic, care a scapat de inundatie. si soarele a fost rotund si rosu, inconjurat de o cununa de nori vagi si calzi, agatati de munti. a apus, iar eu o sa fiu cu o prajina langa orizont la prima ora, sa-l ajut sa se ridice iar. primavara inca nu a venit, dar e aproape. ma aplec, ma ghemuiesc in ganduri si dorm adanc cu vise color, in galop, cu vrabii si papadii, cu iarba si soare.
baaa, ce dor mi-e de primavara...
