Cum ne gasim partenerul potrivit ?

YasmiSL a scris:

De la partener ai alte pretentii, de reciprocitate.

În şcoala generală aveam o învăţătoare care acum e paralizată, şi e în scaun cu rotile cam de 15 ani. Soţul ei nu era chiar cel mai fidel. Spun asta pentru că familia mea îi cunoşteau. Şi totuşi, după ce fosta mea învăţătoare a ajuns paralizată în scaun cu rotile, şi nu mai poate face nimic, totuşi, soţul ei o plimbă zilnic pe stradă, şi e permanent lângă ea, deşi nu mai are niciun fel de feedback din partea ei. E un om demn de toată laudă, că deşi putea s-o părăsească, n-a făcut-o. E un om care se sacrifică să ofere fericire, fără să primească ceva în schimb.

Typhon a scris:

Da, si ne intoarcem la ce spunea lupini, si anume la asemanarea caracterelor :) Unele trasaturi de personalitate se schimba mai greu. Temperamentul de exemplu ( e chiar fixat ), altruismul, viziuni mai generale despre viata... Deci sunt si chestii care se schimba mai greu.

dar sunt si acele fatete tinute pt sine

si citi dintre noi aratam totul pe tava partenerului ?

la unii diferenta dintre suprafata si interior , nu este majora, la altii, exista dublul standard.

practic nu e o schimbare, ci doar aplica unele principii diferit.

lynxul_negru a scris:

Nu poate nimeni, dupa nici un fel de alegere, sa fie sigur ca partenerul pe care il alege la un moment dat, va ramane in aceeasi postura de partener ideal.

Una e să "alegi" un partener la 18 ani, alta e la 28 de ani şi alta la 38 de ani. La 18 ani e valabil ce spui tu, că nu putem fi siguri ca partenerul va răm

lynxul_negru a scris:

OK, nu vazusem. Oricum nu este sigur daca un partener identic ar fi cel potrivit. Oricum, notiunea de cel mai potrivit partener sau de partener ideal este una care ne poate pacali. Nu exista nici o garantie ca asa ceva ar fi posibil. Nu poate nimeni, dupa nici un fel de alegere, sa fie sigur ca partenerul pe care il alege la un moment dat, va ramane in aceeasi postura de partener ideal.

Alegi pe cineva la fel de inert schimbarii ca si tine :D Glumesc, normal ca riscuri sunt, si nu doar din partea partenerului, ca sigur la inceput ambii vor relatie satisfacatoare si de lunga durata. De cele mai multe ori, amandoi se satura.

lupini a scris:

Şi că tot am ajuns la asta, am văzut că există un topic despre "

lupini a scris:

lupini a scris:

Una e să "alegi" un partener la 18 ani, alta e la 28 de ani şi alta la 38 de ani. La 18 ani e valabil ce spui tu, că nu putem fi siguri ca partenerul va rămâne tot aşa. Dar la 37 de ani cum sunt eu, dacă nu pot să văd capacitatea şi de ce e în stare un om, înseamnă că sunt un om prost.

Sunt atatia factori...Se separ atatea cupluri pe la 40-50 de ani...oameni care odata s-au iubit... Nu tine de inteligenta sa-i identifici, ci de experienta. Uneori, ne mai mintim si singuri. In diferite masuri, fireste.

lupini a scris:

Una e să "alegi" un partener la 18 ani, alta e la 28 de ani şi alta la 38 de ani. La 18 ani e valabil ce spui tu, că nu putem fi siguri ca partenerul va răm

Riscuri sunt intotdeauna. Cu cat esti mai dependent, cu atat creste riscul. E ca situatia aia in care stai cufudat in nisip miscator. Cu cat te zbati mai mult, cu atat te afunzi mai tare. La fel si in dragoste. Cu cat o cauti mai mult si depinzi mai mult de ea, cu atat te vei sabota mai tare, pana se va duce naibii tot... Cine asteapta prea mult partenerul ideal, si analizeaza prea atent, nu va gasi nimic niciodata...pentru ca nu exista. Totul e risc si probabilitate.

Fericiti sunt cei care incearca, pentru ca dupa 10 doborari, se ridica odata si bine, ramanand pe pozitie.

Cine asteapta momentul oportun, asteapta si cam atat...

Typhon a scris:

Sunt atatia factori...Se separ atatea cupluri pe la 40-50 de ani...oameni care odata s-au iubit

În privinţa asta, eu am o altă idee. Doar moartea desparte doi oameni care se iubesc, nicidecum divorţul. Doi oameni care spun că s-au iubit, dar au divorţat, s-au înşelat pe ei înşişi vreme de mai mulţi ani.

YasmiSL a scris:

la 25 de ani, risti sa se mai schimbe

la 35 risti sa se prefaca bine.

E puţin probabil ca un om matur, de 35 de ani, să nu vadă că un partener se preface.