Cum ne gasim partenerul potrivit ?

Catifea a scris:

Ariciule, dar te-ai luat in brate cand ai zis toate astea? Ia, sa vad, cate tepe ai frant si cate ti s-au infipt in... partile sensibile.

Eu si cu mine vorbim si ne intelegem de minune. Prin tine. Si tu cu tine la fel.

;)

:) Nu am cum sa fiu arici cu cineva atat de naiv... :D

Sincer iti doresc sa-ti fie de bine :)

Allexandrra a scris:

De data asta nu e bascalie. Vorbeste despre o stare pe care o ating calugarii buddhisti in urma meditatiei. Dar daca ajungi acolo, nu inteleg ce rost are sa te mai fixezi asupra unei fiinte de sex opus. Oricum, iubesti umanitatea in totalitatea ei, cu oameni cunoscuti si necunoscuti, femei si barbati, morti si vii.

Poai da, oricum relatiile dintre un el si o ea sunt egoiste atata timp cat tre sa-ti dea doar tie ceea ce poate darui si altora. Adica apartii doar lui/ei. Restul... infidelitate, tradare, adulter

Catifea a scris:

Tough luck, darling.

Cei pe care-i cunosc eu sunt bine, mersi.

Vise placute! Ingerii sa te sarute!

Typhon a scris:

Mult timp am crezut si eu asta...dar cand ai supriza si vezi cat de mult se schimba oamenii, si cat de putin stiu ei cine sunt si ce vor...devine trist.

Rata de schimbare a convingerilor oamenilor, ca să folosesc un termen matematic :), e mai pronunţată în adolescenţă, scade la maturitate, şi se anulează la bătrâneţe.

Foarte uşor îşi schimbă un om de 18 ani convingerile, şi foarte greu unul de 38 de ani. Şi imposibil să se mai întâmple asta la 68. Acesta e unul dintre motivele pentru care, cei care se căsătoresc foarte devreme, riscă să divorţeze la fel de repede după un anumit număr de ani, din cauză că încă sunt la vârsta "schimbărilor de convingeri". Cele mai frumoase relaţii, sunt cele bazate pe dragostea raţională, adică pe respect şi bună înţelegere, ori de o astfel de dragoste, omul nu e capabil să fie conştient decât la maturitate. Şi dacă s-a căsătorit în adolescenţă, până la maturitate va avea de tras cu schimbarea de convingeri a partenerului.

Catifea a scris:

Nu exista relatie in afara negocierii, corect.

Dar iubirea nu se negociaza niciodata si eu pe asta insistam.

Vorbind cumva eu despre mere si tu despre pere sau invers.

Poate sa iti placa cineva. Dar ca sa iubesti, trebuie sa intri in mod constient intr-un parteneriat. Iubirea nu pica din cer; pica eventual indragosteala. Pentru iubire, trebuie sa te daruiesti, si asta nu se intampla nimanui, "spontan". Si pana sa intri in parteneriat, negociezi; de multe ori, chiar si dupa. Nu negociezi iubirea, numai un manipulator face asta. Dar iti dai si tu seama ca daca vezi ca tot ceea ce doresti tu sa fie intr-o relatie, nu are nici o valoare pentru partener, nu se mai prea pune problema de iubire. So: in relatie exista si iubire, si negociere, si conditionare, si targ, chiar daca nu toate deodata, in aceleasi proportii, sau pe toata durata. Iubire pura intre pamanteni, e o utopie. Intamplator, eu traiesc intr-o relatie foarte frumoasa. Dar nu o sa neg si alte aspecte, ar fi gresit.

Typhon a scris:

Apoi trec la altul, si mai rau, ca sa invete sa indure mai multe.

Unii au nevoie sa de mai multe lectii de genul "ce nu te omoara te intareste" ca sa devina suficient de puternici. Si intr-un final vor deveni! ... masochisti

nu vreau a scris:

In orice relatie, dupa cum bine stii, exista o permanenta negociere. Nu se pune problema sa constrangi ceva pe cineva, dar poti, ca spre binele relatiei, uneori, sa faci un targ. Ceea ce spun eu se aplica mai ales la inceput, cand inca nu e asezata treaba, si vrei sa te asiguri ca lucrurile o iau pe calea pe care doresti. E un soi de examen, la mine nu mai merge fara examen... Si cred ca numai un ipocrit spune ca nu o face, sau un om foarte slab nu da examene partenerului, cel la inceput de relatie. SAU! Mai tarziu, daca apar probleme. Eu, nu e cazul sa fac asta, relatia mea merge ca unsa. Dar daca o relatie ajunge intr-un impas, intra in discutie negocierea. Si prin asta, poti eventual corecta lucrurile, daca mai e ceva de facut.

eh, asta nu e educatie, e arta compromisului, fiecare lasa de la el, pt binele comun.

doar ca relatia nu e statica, evolueaza in timp

ce ai apreciat tu azi, peste 15 ani poate e depasit

azi isi trece examenele, peste 15 ani te poate dezamagi.

evoluam diferit uneori, alteori, stim asa bine sa ascundem niste trasaturi care l-ar indeparta pe partener, ca numai o situatie critica le scoate la iveala.

poate acea situatie sa nu apara niciodata si te feliciti ca ai ales bine

poate aparea intr-un moment vulnerabil pt cuplu, si partenerul sa tina cont de el si nu de tine.

lupini a scris:

Rata de schimbare a convingerilor oamenilor, ca să folosesc un termen matematic :), e mai pronunţată în adolescenţă, scade la maturitate, şi se anulează la bătrâneţe.

Foarte uşor îşi schimbă un om de 18 ani convingerile, şi foarte greu unul de 38 de ani. Şi imposibil să se mai întâmple asta la 68. Acesta e unul dintre motivele pentru care, cei care se căsătoresc foarte devreme, riscă să divorţeze la fel de repede după un anumit număr de ani, din cauză că încă sunt la vârsta "schimbărilor de convingeri". Cele mai frumoase realţii, sunt cele bazate pe dragostea raţională, adică pe respect şi bună înţelegere, ori de o astfel de dragoste, omul nu e capabil fie conştient decât la maturitate. Şi dacă s-a căsătorit în adolescenţă, până la maturitate va avea de tras cu schimbarea de convingeri a partenerului.

Foarte frumos ce spui, sunt de-acord. Totusi, doar oamenii cu o oarecare intelepciune sunt asa, chiar si la maturitate. Omul nu isi schimba convingerile, poate, dar cu siguranta nu stie atat de bine ce vrea, sau care ii sunt acelea. Si poate sa descopere pe parcurs ca ii trebuia altceva decat are. Nu ii poti cere prea multe unui om, ofera atat cat poate si cat il duce mintea. Iubirea oricum e limitata de ceea ce spuneai si tu, de perspective, viziuni, pentru ca e greu sa privesti prin tunelul tau si sa-l intelegi pe celalalt, care traieste dupa alti, parametrii. Ar fi sincera si profunda iubirea care vede peste asa ceva, dincolo de convingeri, idei, ganduri, sa fie doar empatie umana si respect. Dar desigur ca este o utopie, si tare nu as vrea sa creada Catifea ca am calcat pe urma ei

Catifea a scris:

Eu cred, este suficient.

Iubirea exista inainte de vedere si in afara vederii. Daca nu, e doar emotie, pasiune, atarnare, dezlanare, dezmatare.

Ma duc si eu acum sa ma dezmatez cu patul, am un somn de facut.

Vroiam un raspuns prin da sau nu. E adevarat ca iubirea exista acolo dintotdeauna, dar vb de iubirea generala de semeni sau de iubirea dintre un barbat si o femeie? Pentru ca daca vb de ultima, trebuie totusi sa descoperim daca ea exista pentru unul sau pentru altul sau exista pt toti?

LikeThisPoppy a scris:

Vroiam un raspuns prin da sau nu. E adevarat ca iubirea exista acolo dintotdeauna, dar vb de iubirea generala de semeni sau de iubirea dintre un barbat si o femeie? Pentru ca daca vb de ultima, trebuie totusi sa descoperim daca ea exista pentru unul sau pentru altul sau exista pt toti?

Iubirea dintre un barbat si o femeie ar putea, teoretic sa fie la fel de frumoasa, ca cea obisnuita. Dar avem mintea incarcata de clisee, meme proaste, prejudecati. Asa ca se ia prea repede pe aratura.