Catifea a scris:Daca este sa-ti raspund, Typhon, da, eu ingerii ii iubesc.
Cat despre moarte, daca tot te plictiseste nemurirea (ai trait-o constient vreodata pana acum? :P), pai de fapt tu si eu si oricine murim in fiecare clipa. Medical, psihologic, cum vrei.
Si apoi necazul meu este ca iubesc prea mult oamenii. Dar ca proasta, uneori, asa.
Uneori e bine sa fii prost. :D
Pana nu imbratisezi nu accepti.
Crezi ca trebuie sa imbratisezi un arici?
1) E bine ca iubesti ingerii. Iubesti-i doar pe ei, nu irosi energie pe oameni ca vei epuiza de tot, si nu o sa-ti mai arda nici de umbra pe care o faci pamantului. Traiesc nemurirea in fiecare secunda, ca doar prezentul e etern.
2) Nu e bine sa fii prost. De ce sa fii prost pentru a servi altora ? De ce sa te foloseasca escrocii ? Eh comedie...nu sunt prostul nimanui, decat al meu.
Allexandrra a scris:De data asta nu e bascalie. Vorbeste despre o stare pe care o ating calugarii buddhisti in urma meditatiei. Dar daca ajungi acolo, nu inteleg ce rost are sa te mai fixezi asupra unei fiinte de sex opus. Oricum, iubesti umanitatea in totalitatea ei, cu oameni cunoscuti si necunoscuti, femei si barbati, morti si vii.
E simplu sa iubesti Omul, dar e obositor, absurd si fara rezultate sa iubesti oamenii.
LikeThisPoppy a scris:Ii prefera pt o perioada, pana cand rautatea isi picura acea ultima picatura care umple paharul.
Apoi trec la altul, si mai rau, ca sa invete sa indure mai multe.
