Cum ne gasim partenerul potrivit ?

Typhon a scris:

Ciudata e...vine fara sa o chemi, dar nu iti da intaietate :think: Ea te vrea, ea te inseala...

Femeia independenta. Te alege ea pe tine din mai multi (ca doar nu e disperata), deci te poti baza pe ea ca stie ce vrea. Si daca te vrea, nu te inseala. Atat timp cat te vrea. Dar nu e mai bine una care chiar te vrea pe tine pentru scurt timp (asta insemnand si 10 ani) decat una care vrea pe cineva si te-ai nimerit tu prin apropierea ei?

Marturisesc rusinat ca nu inteleg logica relatiilor... Probabil ca pe cea care ma vrea pe mine, daca e vorba de timpul ala "scurt" de 10 ani (cate relatii de 10 ani se mai numesc scurte, azi ?). Daca e un timp scurt cam de cateva luni, un an...atunci o prefer pe cealalta.

Oricum, eu privesc dragostea asta prea putin pragmatic. Sunt pragmatic in rest, dar cu asta nu pot. Nu prea ma lovesc de nevoi, pretentii, adica nu le vad rostul. Ori suntem oameni, ori nu mai suntem. Sinceritatea imi pare singura valoare necesara. Daca e asta...nu pot fi necazuri. Nu e musai sa fie doar lucruri roz, dar macar nu sunt iluzii si necazuri :)

Si mie imi dau toate calculele peste cap relatiile astea. Am observat ca singurii care nu sunt asa confuzi in privinta lor sunt cei care au relatii lungi, stabile si echilibrate.

Dar o preferinta tot reiese din ce spui tu: stabilitatea si sinceritatea intr-o relatie. Rara avis, adica.

Partenerul potrivit este greu de gasit...l-ai putea asemui cu ceea ce consideri a fi perfect,ori perfectiunea este ca o femeie de vis,extraordinar de frumoasa pe care insa n-o poti avea pt. ca esti deja casatorit cu realitatea.

Vorba lui Dali:"Have no fear of perfection-you'll never reach it."

In alta ordine de idei,nimeni nu e perfect de potrivit,de aia au creioanele guma la un capat.

S.R. a scris:

Eu vad dragostea in felul meu, tu in felul tau, Amicul in felul lui, Typhon in felul lui. Evident ca solutia este o partenera care vede dragostea in mod similar. Altfel apare nepotrivirea de caracter, care e o cauza foart naturala de distrugere a unei imbarligaturi bazate pe atractie sexuala si pe fata buna arborata de fiecare la inceputul unei relatii, dar care apoi dispare. Daca in urma ei nu raman doua caractere compatibile, nu putem vorbi de o relatie.

Cam asta ar fi, pe scurt.

Allexandrra a scris:

Si mie imi dau toate calculele peste cap relatiile astea. Am observat ca singurii care nu sunt asa confuzi in privinta lor sunt cei care au relatii lungi, stabile si echilibrate.

Dar o preferinta tot reiese din ce spui tu: stabilitatea si sinceritatea intr-o relatie. Rara avis, adica.

Nu as putea sa-i cer omului stabilitate, desi mi-o doresc. Dar daca e sincer, il apreciez. Atat mai astept de la un om ca sa-l pot numi nobil. In rest, toate pot fi condamnabile.

Black Elk a scris:

In alta ordine de idei,nimeni nu e perfect de potrivit,de aia au creioanele guma la un capat.

E, o potriveala aproximativa - sa nu se combine un sincer cu o nesincera sau invers, un materialist cu o visatoare s.a.m.d.

Macar de ne-am da seama ca sunt doar ...trasaturi... Schimbam omul doar sa nu privim dincolo de ele.

Allexandrra a scris:

E, o potriveala aproximativa - sa nu se combine un sincer cu o nesincera sau invers, un materialist cu o visatoare s.a.m.d.

Stii cum e?Bunica-mea(RIP) avea ea o vorba a ei...care suna cam asa aprox."Lasa mama ca iti gasesti tu perechea intr-o zi.Nu te mai gandi de pe acum la fata potrivita ci mai intai gandeste-te cum sa devii tu baiatul potrivit."

Black Elk a scris:

Stii cum e?Bunica-mea(RIP) avea ea o vorba a ei...care suna cam asa aprox."Lasa mama ca iti gasesti tu perechea intr-o zi.Nu te mai gandi de pe acum la fata potrivita ci mai intai gandeste-te cum sa devii tu baiatul potrivit."

Zicea bine bunica. Dar baietii crescuti cu idei din astea ajung good guys si se pare ca cele mai multe femei ii prefera pe aia rai.