Le plac "culturile", dom'le!
Sa exemplific: Am fost martora la o tentativa de furt si-o bataie intr-o piata publica (in UK) si chemata la politie pentru interviu. O fetita de 9 ani fusese prinsa de victima careia incerca sa-i fure din buzunare, apoi mama care se-nvartea pe-aproape aparent fara legatura a sarit la bataie pe victima ca sa-i dea drumul fetitei, fara succes insa. Tigani de Romania care isi exploatau copilul pentru furt.
In timp ce raspundeam la intrebari despre ceea ce vazusem, observasem ca intervievatorul parea indignat ca niste parinti isi pot exploata astfel copilul. Fetita care am aflat ca a fost luata de urgenta in grija serviciilor sociale fusese in familia de origine prost imbracata, slaba din cauza malnutritiei si nu era inscrisa la scoala. Afland ca sunt eu insami romanca, intervievatorul mi-a pus la sfarsit casually niste intrebari despre cum e la noi in Romania cu tiganii, ultima intrebare, pusa cu o atitudine socata de cum era tratat copilul de parinti fiind "Crezi ca e doar un caz particular de bad parenting sau e o chestie culturala?" M-am gandit doua secunde si-am raspuns " E cultural." gandindu-ma la faptul ca acest tip de abuz asupra copiilor este des intalnit in mediile tiganesti romanesti. Ce m-a frapat atunci este ca politistul s-a schimbat la fata imediat, din initial socat luand intr-o fractiune de secunda o expresie ezitanta. Am intuit imediat ce gandea si fara sa vreau am izbucnit putin in ras la absurdul gandirii lui apoi am ofert imediat lamurirea ca prin "cultural" m-am referit la modul cum traiesc si se comporta oamenii unei oarecare societati, iar comportamentele nu e absolut necesar sa fie pozitive. Nu tot ce e "cultural"/traditional e neaparat si bun i-am spus. Politistul s-a gandit si el doua secunde si a replicat ca da, din moment ce tratamentul aplicat de parinti e daunator, copilul trebuie protejat, indiferent daca asta inseamna sa meagra impotriva "culturii" unui grup minoritar/"etnic" cum este cel tiganesc.
Politistul britanic intrase imediat inconstient atunci cand am pronuntat cuvantul "cultural" in modul "politically correct" si "multiculturalist" de gandire, de care s-a debarasat apoi (cel putin in cazul asta particular) prin judecata rationala.
Culmea e ca, asa cum se vede si in primul exemplu, de obicei senzitivitatea lor culturala e tocmai nociva si nu reuseste sa apere tocmai persoana vulnerabila. Sunt in UK cazuri de crime de onoare si de mutilare genitala a fetitelor in mediile musulmane, ca sa amintesc doua dintre cele mai *vizibile* forme de abuz, si politia si serviciile de protectia copilului si sociale se fac ca nu vad. Refugiatii insisi au fugit decruzimea islamica in tarile lor, si ce li se ofera aici, din senzitivitate culturala - tocmai islam si sharia law de care voiau sa scape. O spun chiar ei: vor secularism si egalitate, aceeasi lege pentru toti, nu relativism cultural: www.onelawforall.org.uk
Multiculturalismul si asa-zisa corectitudine politica este cred cea mai pregnanta nevroza in constiinta colectiva a britanicilor si occidentalilor in general. Intrebarea mea e de unde li se trage nevroza multicultuala? E un amestec de vina la ei (dar ce o cauzeaza) si in acelasi timp cred ca au capacitatea de a fi sensibili doar la ceea ce *percep* ei ca fiind neajutorare, simt nevoia sa joace salvatorul, sa se simta puternici salvand pe "minoritatile etnice"?

