"Adevarul ne elibereaza" . Asa sa fie?

Adevarul !

Suntem invatati ca este bine sa spunem adevarul. Cat de bine ne-a fost dupa ce am spus adevarul?

Parintii ne-au invatat si ne-au cerut sa nu mintim.Scoala ne invata la fel. Noi intre noi si fiecare pentru el ,se educa in acest spirit al adevarului.

Poti sa minti preotul la spovedanie? Dar adevarul curat este bine sa i-l marturisesti? Chiar totul?

Procurorului sau politistului anchetator,este bine sa-i spui adevarul sau numai jumatatea care iti convine?

Dar judecatorului ce-i spui ,cu mana pe Biblie si gandul la pedeapsa vesnica ,dar mai ales la sperjur ? Adevarul si numai adevarul?

Prietenului cel mai bun ii spui adevarul gol-golut? Chiar si daca goala goluta a fost nevasta-sa ?

In cele din urma ce marturisim, atunci cand o facem ,adevarul sau varianta noastra despre adevar?

Minciuna este imorala, nociva si pe termen lung neproductiva,adica are picioare scurte.Au existat momente cand picioarele astea scurte ale minciunii ne-au rezolvat mai bine problemele ,decat cel mai pur adevar?

Raspund eu primul.

Adevarul mi-a adus cele mai multe necazuri,dar pe termen lung m-a scutit de altele si mai mari.

Minciuna mi-a adus cele mai multe avantaje ,dar pana la urma pe termen lung am avut de suferit si dat explicatii.

lasă, că am fost

Adevarul , mereu Adevarul

Nu ai raspuns la intrebare.

Adevar sau minciuna? Cum a fost mai bine pentru tine?

Nu intreb cum este mai bine.La asta stim toti sa raspundem.

Domnul Burel ai intrebat cum mi-a fost mai bine nu daca am mintit vreodata

Si am spus ca mi-a fost mult mai bine spunand adevarul

Burel001 a scris:

Nu ai raspuns la intrebare.

Adevar sau minciuna? Cum a fost mai bine pentru tine?

Nu intreb cum este mai bine.La asta stim toti sa raspundem.

Bun,ai dat raspunsul ala usor ,dar cred ca ai spus inca o minciuna,pentru ca prima nu poate fi.

Nu exista om care sa nu minta si nu doar o data.

Daca "adevarul,mereu adevarul" este credinta ta, atunci de ce ai mintit cand ai mintit ?

Hai sa vedem pe altcineva. Cineva care sa recunoasca ca minte de rupe si sa ne spuna daca l-a ajutat cu ceva obiceiul.

Intrebarea era pentru gissella. Ea nu a raspuns la intrebare.

In ce priveste raspunsul tau,arata mai mult a slogan . Acum am inteles ,adevarul a rezolvat cel mai bine problemele tale.

Burel001 a scris:

Intrebarea era pentru gissella. Ea nu a raspuns la intrebare.

In ce priveste raspunsul tau,arata mai mult a slogan . Acum am inteles ,adevarul a rezolvat cel mai bine problemele tale.

Ma scuzati ca am raspuns :D Goodbye

In general, as spune adevarul.

Acusi am sa spun ca depinde de situatie.

Mi-am dat seama alalta-seara de o treaba - sau mi-am amintit, mai bine zis - ca uneori chiar e nevoie sa minti, cand esti pus in fata unui rau-voitor, eventual si periculos, sau a unui prost. Cum mi-am dat seama? Pai simplu. Era 11 noaptea, eu inca lucram, si bate cineva la usa. Am crezut ca era maica-mea, dar era un vecin de pe-aici, prieten de familie, a carui nevasta e plecata din oras. Cica "Am venit sa te vad." Sa nu mai zic ca uitasem si cum il cheama, odata l-am vazut, cand mama s-a pomenit cu el la usa, ca venise sa ma cunoasca. Si statea nenea asta in prag, la 11 noaptea, fara sa fi anuntat, nu il cunosc si n-am nimic cu el, si cica venise sa ma vada. O fi fost beat . Ii zic, desi aveam de gand sa muncesc pana pe la vreo 3-4 dimineata, ca tocmai ma pregateam de culcare. La care el : "Pot sa intru nitel...?" :) Evident i-am zis ca nu si s-a carat. Unii sunt mai ciudatei, asa :D .

Daca era sa-i spun adevarul, l-as fi intrebat ce naiba cauta la usa mea la ora aia, cand mama mea e prietena cu nevasta-sa, daca nu-i e rusine, de ce nu a sunat intai sa intrebe daca poate veni, si apoi la ce mama naibii mai vroia sa intre dupa ce i-am spus ca tocmai ma duceam la culcare. Apoi i-as fi zis ca nu ma intereseaza persoana lui, ca e om insurat (ma rog, aproape) si ca ar trebui sa ii fie rusine. Dar cum nu era cazul sa stau la asemenea discutii ca nu stiii cum poate reactiona un om care deja se comporta bizar, i-am trantit o minciuna. Nici nu m-am gandit pe moment, sa mint sau sa nu mint, reactia imediata a fost "cum sa scap de asta mai repede".

In legatura cu mintitul la proces, si aici lucrurile sun foarte relative, pentru sistemul nu e nici pe departe perfect iar judecatorii nici pe departe corecti sau luminati la minte in totalitatea lor. Daca dai peste unul mai..., sansele sunt mari sa se intample ceva nasol. Daca tu stii ca cineva, mai ales cineva apropiat tie nu merita sa faca inchisoare dar daca ai spune adevarul cu privire la o intamplare l-ai pune intr-o lumina proasta si ar inclina balanta negativ pentru el, si nimeni nu poate dovedi daca tu ai spus adevarul sau nu, normal ca merita sa lupti pentru cel de langa tine si sa tii la el mai mult decat la un sistem imperfect.

In schimb, cred ca minciuna de orice fel trebuie evitata de cate ori este posibil, in afara de aceste circumstante fortate. Si cele mici se aduna.

Dilema Adevar-Minciuna exista.

Eu recunosc ca uneori iau in calcul si minciuna. Doar cand sunt convins ca asa este bine.Niciodata in avantajul meu si paguba altuia,constient fiind de asta. Prefer sa pagubesc eu, dar sa nu nedreptatesc cu buna stiinta pe altcineva.

O intamplare legata de mentionata dilema :

Un amic al meu ,a fost victima unui accident de circulatie.Destul de grav ,spitalizare indelungata. Vina,90% a soferului care a dat cu masina peste el ,la 1 m de trecerea de pietoni. A virat la dreapta fara sa se asigure si sa dea prioritate pietonilor.

10 % vina amicului ,pentru ca nu se afla cu picioarele fix pe zebra, ci la un metru de ea.

Nenorocirea a fost ca acest prieten, practica o profesie liberala si nu avea asigurare medicala. Spitalizarea a costat enorm si colac peste pupaza,soferul a adus doi martori mincinosi si cu complicitatea politistului anchetator, a incercat sa "mute" accidentul 50 m mai incolo ,la urmatoarea intersectie fara trecere de pietoni.

Eu nu am fost de fata. Povestea o stiu din spusele amicului ,dar l-am crezut in prima faza 100%.

Si acum bomba. Amicul sfatuit de avocat ,m-a rugat sa depun marturie conform celor povestite de el ,ca si cum as fi fost de fata. Adica sa mint si asta intr-o declaratie la politie si apoi probabil in instanta.

Initial,revoltat de nesimtirea soferului ,care nici nu l-a bagat in seama cat a fost in spital,ba a mai ridicat apoi si pretentii la plata unor daune materiale[masina avariata],am acceptat mult prea repede sa-mi ajut prietenul. Apoi insa mi-am facut socoteala ca nu este chiar in regula sa ma puna sa mint. Nu avea de unde sa ia macar un martor ,nu prevazuse ce va face soferul,credea ca se vor intelege,dar totusi un 0,1% tot am inceput sa am dubii. Dar daca nu au fost nici 50m dar nici 1m ,ci vreo 10 m ? Daca sunt prins cu minciuna, ca la asta sunt tare nepriceput,ma inrosesc ,ma balbai,transpir,evit privirea,ce mai,nu stiu sa mint. Sperjur se cheama.Puscaria ma mananca . In final a iesit cumva scaldata , am dat o declaratie destul de vaga ,din care reiesea ca nu am vazut momentul accidentului , adica nu am mintit cum a vrut el,dar nici adevarul nu l-am zis . Nu am mai fost chemat in instanta , iar amicul meu a pierdut procesul. Eu l-am pierdut de amic cu ocazia asta .