Scorpionul_Rosu a scris:Am inceput sa dorm singur de la varsta mica si din proprie initiativa. Rareori mai simt nevoia sa fiu imbratisat sau mangaiat, desi am 25 de ani.
Astea sunt chestiuni total diferite, una nu o implica pe alta.
Cat despre nevoia de tandrete, cu cat esti mai sincer cu tine insuti, cu atat vei descoperi ca AI nevoie de gesturile astea.
Afectivitatea este o nevoie, doar ca, mai ales noi, barbatii, facem pe fiarele.
Rhini a scris:Eu zic ca subiectul asta e cam delicat
Foarte probabil pentru ca tu suferi de acest complex.
Xylia a scris:La mine e de zis. Hehehheheee.
Alexandra(=eu) l-a vazut mereu pe tati mai sus decat a vazut-o pe mami si si-a facut din tati un idol. Nimic rau pana aici, doar ca tati o saruta pe Alexandra pe gura (imi amintesc pe la vreo 2 ani...), "zemos", chiar sexos as putea spune. Mai tarziu acest lucru a facut-o pe Alexandra sa aiba vise erotice cu tati (pe la 8 ani parca), in care efectiv intretineam relatii sexuale cu tati :P si, unul ce mi s-a intiparit in creier...tati imi introducea in vagin un obiect rece, din metal si se tot "juca" cu el...si-acum imi amintesc visul si ma trec fiori 
. De atunci frigul/obiectele reci mi se par extraordinar de excitante. Si nu l-as refuza pe tata daca mi-ar (pro)pune-o.
Kinky.
Deci, se poate.
Rhini a scris:Nu il are
Pentru ca vede in partenera ce i-a fost refuzat din copilarie . In partenera vede tot cumulul afectiv
Nu este tot cumulul afectiv, ci cel mai important.
Rhini a scris:Unii pot primi afectiune si de la prieteni , rude ( ma refer si la gesturi )
Degeaba, daca iti lipseste afectiunea partenerului, repet, cea mai importanta.
Sicily a scris:Eu cred ca si parintele este vinovat , intr-o oarecarea masura, de asta - atunci cand complexul este hiperbolizat, evident.
Fals.
DOAR parintele este vinovat.
lorelai1907 a scris:Eu imi iubeam foarte mult tatal.Sa nu fiu gresit inteleasa,mi-am iubit si imi iubesc foarte mult si mama,insa pentru tata,cand eram mica aveam o slabiciune.Imi amintesc ca a fost o perioada in care nu o puteam suferi pe mama(eram mica-cam vreo 4 ani) si i-am spus si lui lucrul asta.Partea dureroasa e ca mama a auzit si cu siguranta a suferit mult(ma pun in locul ei)...dar o mama iarta,orice ii faci.Si acum,matura fiind,am tendinta de a-mi proteja tatal(spre disperarea tuturor :) ),desi de multe ori greseste.Si pe mama,dar ei ii spun mereu ca e femeie si trebuie ca ea sa fie mai intelegatoare cu tata,nu invers.Gresesc sau nu...nu stiu.Insa complexul Electra/Oedip exista si e chiar real.
BINGO.
Tu esti chiar dovada existentei complexului.
Exact astea sunt repercursiunile nerezolvarii lui.
Rhini a scris:Pe vremea cand aveam eu acest maret complex vroiam ca iubitul meu sa ma protejeze , sa ma hraneasca , sa stie sa gateasca , si sa aiba ffff mult umor .
Cam ce varsta ai prefera sa aibe partenerul tau?
Sa vedem...
Rhini a scris:Ah si adoram barbatii gelosi si posesivi
Uh.
Guess why.
