Cat de inteles te poti face?

Lumea incepe sa discute infocata despre tema propusa, dar uneori se mai deviaza de la subiect pentru ca filosofi fiind multi dintre noi, ne mai cramponam in concepte ...asa ca trebuie sa le definim.

Avand in vedere cercurile in care ma invart mi s-a intamplat sa fiu nevoita sa explic in mai multe feluri o singura idee sau sa ne "razboim " pe marginea unei teme pentru ca in final sa ajugem la concluzia ca incercam sa spunem acelasi lucru.

Ce crezi ca ne face sa fim atat de diferiti?

Cum am putea sa ne intelegem mai bine?

si in final da un exemplu de situatie in care nu te-ai simtit inteles/inteleasa.. poate aici vei putea dezbate "problema" si fei fi satisfacut/a

Depinde de ce am mai zis eu : deschidere . Si tu sa ai un limbaj alocat interlocutorului dar si celalalt sa fie dispus sa inteleaga ce ii zici

Nu reuşesc

Şu a scris:

Nu reuşesc

Orgoliul strica fluenta unei conversatii

Exact.

Eu nu ma fac inteleasa cand intr-o polemica celalalt deja are in minte raspunsul, inainte sa fi citit ce ii scriu. Cand celalalt e hotarat sa inteleaga ce vrea el sa inteleaga, nu exista nici o sansa de conversatie reala. Am facut-o si eu de cateva ori, recunosc, in special la nervi.

Mai sunt si niste fiinte pe care prefer sa le evit, si anume oamenii care se exprima alambicat cu intentie, pentru ca ceilalti sa stea sa descifreze intelesul din spatele vorbelor pompoase, sau, neavand rabdare, pe putin sa ii considere inteligenti si inaccesibili mintilor noastre marunte si sa treaca mai departe. De multe ori e o apa chioara acea substanta din spatele cuvintelor, dar sunt potrivite de asa natura incat sa sune ca si cand individul ar fi un geniu pentru ca nu se exprima coerent romaneste, utilizeaza 10 cuvinte din afara limbajului colocvial intr-o propozitie, sau se exprima intr-un fel enigmatic, de zici ca citesti un rebus.

Era o vorba : vorbeste fiecaruia pe limba lui :D

Finnian a scris:

Eu nu ma fac inteleasa cand intr-o polemica celalalt deja are in minte raspunsul, inainte sa fi citit ce ii scriu. Cand celalalt e hotarat sa inteleaga ce vrea el sa inteleaga, nu exista nici o sansa de conversatie reala. Am facut-o si eu de cateva ori, recunosc, in special la nervi.

"la nervi" foarte bine punctat :yam: mi se pare tare neplacut sa intri intr-o conversatie si la un moment dat din cauza nervilor sau a ceva ce iti aduci tu aminte sa incepi sa arunci cu rosii in cel din fata ta.

La nervi se spun cele mai urate lucruri pe care de multe ori nici nu vrei sa le spui si nici nu le simti in mod normal... si pornind de la niste sentimente negative apar neintelegeri. Plus ca de multe ori nu esti inteles cand esti nervos pentru ca nu ai argumente logice

de cele mai multe ori sunt inteleasa, dar eu vad altfel lucrurile

eu, la nervi spun exact ce cred despre persoana cu care dialoghez , nu ca nu as face-o si cand sunt calma doar ca o spun altfel,

sa inteleg ca atunci cand un om te face jogodie, curva, nesimtita (cateva exemple)o spune asa doar de dragul de a jigni dar in fond nu crede ce spune?...eu zic ca din moment ce-i iese asa ceva pe gura si crede in ce spune ,ca-i pare rau este posibil dar asta nu inseamna ca va gandi altfel data viitoare cand se va enerva din nou...asa ca din partea mea duca-se..

cat despre cei care vor sa *vada doar parerea lor nici nu stau sa-mi pierd timpul, ce rost ar avea? la fel duca-se

mai folosesc si eu stilul *printre cuvinte dar nu ca sa ma dau pompoasa ci doar ca sa transmit un mesaj celor care gandesc ca mine , (asa imi dau seama cam cu cine pot avea un dialog), nu Mai prosti decat mine sau in cazul in care *bat seaua sa priceapa magareata

Nu sunt inteleasa de cei care sunt total diferiti de mine si nici nu-i inteleg, cu aceea ramane doar un salut sau starea vremii de discutat sau orice lucru marunt care este deja stabilit de natura sau batut in cuie, nu intru cu ei in polemica pentru ca iar nu are rost...

Finnian a scris:

Mai sunt si niste fiinte pe care prefer sa le evit, si anume oamenii care se exprima alambicat cu intentie, pentru ca ceilalti sa stea sa descifreze intelesul din spatele vorbelor pompoase, sau, neavand rabdare, pe putin sa ii considere inteligenti si inaccesibili mintilor noastre marunte si sa treaca mai departe.

Chiar crezi ca se poate exprima cineva alambicat cu intentie? De ce ai vrea sa te dai desptet daca nimeni nu te intelege si ajungi sa fii dat in laturi din cauza asta?

Daca ai ceva de castigat cum ar fi ura, sentimente negative, gelozie, faima poate... dar la ce bun?

Salvie a scris:

de cele mai multe ori sunt inteleasa, dar eu vad altfel lucrurile

eu, la nervi spun exact ce cred despre persoana cu care dialoghez , nu ca nu as face-o si cand sunt calma doar ca o spun altfel,

sa inteleg ca atunci cand un om te face jogodie, curva, nesimtita (cateva exemple)o spune asa doar de dragul de a jigni dar in fond nu crede ce spune?...eu zic ca din moment ce-i iese asa ceva pe gura si crede in ce spune ,ca-i pare rau este posibil dar asta nu inseamna ca va gandi altfel data viitoare cand se va enerva din nou...asa ca din partea mea duca-se..

Poate ca la nervi spunem si lucruri pe care vrem sa le comunicam, dar nu s-a itamplat sa spui ceva ce ai regretat dupa?

Sa iti ceri scuze ca ceea ce ai spus e posibil sa fi fost influentat de starea ta?

In cazul meu stiu ca uneori am spus si lucruri pe care as fi vrut sa nu le inteleaga pentru ca ar fi fost poate mai bine. Eu in general sunt asertiva, dar sunt momente rare intr adevar, dar sunt, in care ma enervez si mai apar si ganduri mai putin asertive