Început de New Task, Lun 2 aug 2010 · 54 răspunsuri · 9.299 vizualizări
NABOO a scris:genetic ..nu este cazul..nu are are nici o legatura cisticercoza cu genetica.
cat despre sistem imunitar deficitar...nu stiu ce sa zic.
tenia nu prea o "macina" sistemul imunitar...oricat de dezvoltat ar fi.
este vorba totusi de niste paraziti..
Ei, nu e chiar asa. Sunt sensibilitati genetice. Cum explici altfel ca unii nu au probleme in acelasi mediu?
Daca ai tu o alta explicatie...
mica_curioasa a scris:Ei, nu e chiar asa. Sunt sensibilitati genetice. Cum explici altfel ca unii nu au probleme in acelasi mediu?Daca ai tu o alta explicatie...
nu au cum sa fie sensibilitati genetice..
adevarat..anumite sensibilitati se mostenesc pe cale genetica..
dar aceste sensibilitati se traduc ca fiind predispozitii.
un organism sanatos, ar trebui sa lupte bine impotriva unor paraziti..dar nu are cum sa lupte fara ajutor impotriva acestor paraziti de care am amintit,,
Multi dintre noi suntem iubitori de animale si avem in casa pisicute, catelusi, pasari sau alte vietati micute cu blanita.
Totusi trebuie sa tinem cont ca indiferent cat de docile par animalutele noastre la prima vedere nu putem sti ce reactie au fata de acele fiinte care tocmai le-au furat intrega atentie a stapanului lor. Pot deveni agresive cu copilul vostru.
Pe de alta parte copii de pana la 3 ani se pot imbolnavi. Este necesar ca animalul pe care il ai sa aiba o igiena buna in permanenta, sa nu lase par si sa aiba vaccinele la zi. La fel de important este ca pana la aceasta varsta sa fie evitat pe cat posibil interactiunea celor doi din cauza unor boli pe care copilul le poate lua prin contact... el fiind mic poate manca din bolul animalului, poate sa il pupe etc.
Copii nu stiu foarte bine cum sa reactioneze in prejma animalelor si pot sa ii loveasca, iar acestia la randul lor sa riposteze.
Dupa varsta de 3-4 ani un animal poate fi foarte benefic in dezvoltarea unui copil pentru ca ii poate oferi o responsabilitate in plus, apropiere, incredere in sine. Dupa aceasta varsta trebuie sa i se explice celui mic cum trebuie sa se manifeste in preajma animalului ce casa.
Copilul vostru cum a reactionat la intalnirea cu animalul de casa pe care il aveati?
Ce parere aveti despre cresterea celor doi in acelasi spatiu, in acelasi timp?
Editat Mar 19 oct 2010 19:47
Cumpara un acvariu cu pesti 
fii-mea avea 4 ani si a fost tare incantata de pisicuta, sunt toate bune si frumoase
fratele meu mai mic s-a nascut cu pisica in casa si la fel totul a fost ok, nici o boala, chiar daca mata umbla si afara si nu era vaccinata .. eu zic ca avem cam multa paranoia cand ne gandim vai vai sa nu se imbolnaveasca copilul
dar iti lasi copilul sa stea langa animale sau animalelor sa il linga pe fata?
Un animal poate responsabiliza si sensibiliza un copil . E foarte importanta perceptia de la inceput a copilului vis a vis de animale . Daca il trateaza ca e o jucarie poate dezvolta in timp o problema vis a vis de comportament
Editat Sâm 13 nov 2010 21:38
Un fost coleg de-al meu din scoala generala a fost operat de urgenta din cauza unui fir de par de pisica, depus pe ficat (cred) . Abia peste ani de zile acel firicel de par si-a facut simtita prezenta. Daca mai astepta vreo 2 saptamani ..
Deci mare grija
Si eu am crescut de mica cu pisici in pat si pupandu-le pe bot 
si nu am avut never nimic. Si stateam la casa si nu erau vaccinate pisicile. La fratele mai mic cu 14 ani imi amintesc foarte bine. Pentru ca avea pisic ain casa cand s-o nascut nu o avut tendinta sa le chinuie sa traga de ele si chiar daca se mai intampla sa le prinda de coada chiar nu ii faceau nimic. Animalele aveau un simt interesant il stiau copil si-l cam lasau in pace. Depinde si de rasa, un motan a fost gelos, dar nu sarera decat cateodata in carutul fratelui meu.
Pe fii-mea pisica o linge si pe nas si presupun ca si pe bot cand nu m auit eu, asta sta cu gura numai in parul matii si n-are nimic ..
Cazurile cu parul de psiica care ajung la plaman sunt intr-adevar, dar sunt f rare.
Teme combinate.