ruudflo a scris:Datoria parintelui este de a-l informa, intr-o maniera obiectiva si nepartinitoare propriilor conceptii, cu privire la deciziile pe care le poate lua in ceea ce il priveste si sa-l sprijine neconditionat in proiectele sale, indiferent de natura lor, pana la varsta de 18 ani, atat timp cat acestea sunt in concordanta cu legile in vigoare . Viitorul copilului sta in vointa sa, nu in cea a mamei sau a tatalui . Copilul este o individualitate iar acesta detine responsabilitate pentru ceea ce este si nu parintele . Copilul trebuie sa decida felul in care isi va trai viata prin pasiunile pe care si le va urma, din proprie initiativa si sprijinit de parinti . Parintele este un spectator obiectiv la viata copilului sau in ceea ce priveste formarea gandirii logice, a pasiunilor si a carierei. Datoria sa este de a-i prezenta realitatea mediului in care traieste in cadrul permanentelor "de ce-uri" si sa se detaseze de nesiguranta de a raspunde prin 'nu stiu dar vom afla' .
waw . datoria parintelui este de a-l ingriji. grija nu se opreste doar la a da de mincare si a-l schimba. cum poti sa vorbesti de decizii la un copil de o luna? ce sa decida si mai ales cum sa decida cind el nu stie nimic.
viitorul copilului nu poate sta in vointa sa ca el stie numai sa plinga . sa il lasi sa aiba un viitor de plins?
pina sa detina responsabilitate , parintele e responsabil de el . sau sa inteleg ca esti de acord cu mamele care isi abandoneaza copii in maternitate ? cu avortul? cu tatii care dau bir cu fugitii cind au copii?
nu exista a fi obiectiv cu copilul tau . orice varianta alegi este SUBIECTIVA. tu alegi sa nu asculte muzica X ci Y . asadar esti subiectiv in alegere .
prezentatrea realitatii in mediul care traieste? asadar un criminal ar trebui sa ii prezinte realitatea din acel mediu si sa il invete si cum sa ajunga unu, nu ?
in momentul in care raspunde parintele la '' de ce-uri '' automat este subiectiv, si felul in care raspunde determina comportamentul pe viitor al copilului , deoarece copilul crede ce ii spune parintele . asa cum '' invatarea'' in scoli determina comportamente. ce crede copilul va fi baza in ceea ce face copilul . daca crede ca a omori este un lucru bun , asta va face . ce ar trebui sa faca parintele? sa il lase '' sa aleaga'' sau sa fie '' subiectiv'' si sa intervina?
ruudflo a scris:Parintele nu este proprietarul copilului. Acesta are drepturi si indatoriri care nu pot fi impuse de parinte si luate ca atare de copil datorita autoritatii acestuia . Copilul atunci cand isi indeplineste indatoririle, trebuie sa aiba o cunostinta foarte buna asupra necesitatii acestora si sa nu le priveasca ca o forma de pedepsire pe care o exercita parintii asupra sa . De asemenea, copilul trebuie sa dovedeasca o cunoastere deplina a drepturilor acestuia si sa reactioneze la orice incalcarea a lor fie de parinti sau alte persoane.
dar cine e proprietarul? statul?
pina sa dovedeasca copilul ceva TREBUIE SA INVETE si parintele are datoria de a face asta , ajutindu-l in invatare .
daca copilul tau de maine spune ca nu merge la scoala ca '' ii impui'', tu cum reactionezi? il lasi ca asa vrea el? sau actionezi in detrimentul '' libertatii sale'' ?
ruudflo a scris:In societatea contemporana, mama, tatal si copilul sunt fiinte umane cu dreptul la libertate. Cei dintai sunt obligati sa prezinte celui din urma dreptul la libertate ca fiind un drept fundamental pe care societatea democratica i-l sustine . Rolul lor este de a-l ajuta sa-si formeze o gandire cat mai emancipata prin expunerea acestuia la diversitate astfel incat sa fie in masura sa decida pentru dansul si sa se simta bine ca a facut-o el si ca viata sa este o proiectie a propriilor ambitii si idealuri , nu a parintilor .
dreptul la libertate nu inseamna A IL LASA DE IZBELISTE .
expunerea lui la diversitate? adica si in mediul de alcoolici , drogati etc ca poate copilul decide ca e cool sa fie ca ei si parintele trebuie sa ii rerspecte '' dreptul la libertate'' nu? ;)