România
Roportal.ro

Puterea mintii

Început de peter bahuczki, Joi 29 iul 2010 · 36 răspunsuri · 8.621 vizualizări

Bahuczki558 mesaje#1

Se intampla sa fie o persoana care sa te enerveze in asa fel in cat ai vrea sa-l lovesti pana te-ai descarca, dar nu o faci din diverse motive.

Daca in acele momente puterea mintii iti da ocazia sa te razbuni ce ai face?

Intrebare pentru topic: daca puterea mintii ti-ar dat sanse nemarginite, am avea obligatie morala sa facem bine?

Zero*27.287 mesaje#2

Da. Rau poate face oricine. Raul se face usor iar urmarile lui se-ndreapta greu.

Lightsome3.477 mesaje#3

Avem obligatia morala de a face bine insa unii m-ar judeca crezand din toata fiinta lor ca am facut rau.

Deci, am facut bine sau rau?

mica_curioasa9.068 mesaje#4

Dar aceasta putere a mintii chiar exista. Mi s-a intamplat deccateva ori... de atunci mi-am dat seama cat de puternica e si am incetat sa mai doresc razbunare sau dreptate (puteti sa-i ziceti cum vreti). Nu s-au intamplat lucruri grave, dar nu am de gand sa cochetez in continuare cu aceste ganduri...

Zero*27.287 mesaje#5

Eu am capacitatea de a-i determina altii sa faca ceea ce-mi doresc folosindu-mi puterea mintii (nu-s vorbe goale). Nu ma mandresc cand apelez la asa ceva, desi nu mi-am folosit puterea pentru a face rau.

Lightsome a scris:
Avem obligatia morala de a face bine insa unii m-ar judeca crezand din toata fiinta lor ca am facut rau.

Deci, am facut bine sau rau?

Daca ceea ce consideri tu a face bine ii afecteaza negativ pe ceilalti, cred ca e un semn ca trebuie sa te opresti, ori perceptia ta despre bine e gresita, ori cei carora doresti sa le faci bine n-au nevoie de binele respectiv.

Lightsome3.477 mesaje#6
Rosucer a scris:
Daca ceea ce consideri tu a face bine ii afecteaza negativ pe ceilalti, cred ca e un semn ca trebuie sa te opresti, ori perceptia ta despre bine e gresita, ori cei carora doresti sa le faci bine n-au nevoie de binele respectiv.

Just! Si cum ramane cu obligatia morala?!

Zero*27.287 mesaje#7

Obligatia morala trebuie onorata atata timp cat duce la ceva constructiv. Eu asa vad. Daca in loc sa cladeasca distruge nu-i mai vad rostul.

Lightsome3.477 mesaje#8
Rosucer a scris:
Obligatia morala trebuie onorata atata timp cat duce la ceva constructiv. Eu asa vad. Daca in loc sa cladeasca distruge nu-i mai vad rostul.

Constructivul poate distruge?

Nu poti construi ceva nou(bun) avand la baza(temelie) raul.

S-ar surpa de la sine.

Zero*27.287 mesaje#9

Am spus: "Obligatia morala trebuie onorata atata timp cat duce la ceva constructiv."

Pot oferi un exemplu: un parinte are obligatia morala sa fie alaturi de copilul sau atunci cand se afla in dificultate. Dar daca el, copilul, ii refuza ajutorul pentru ca vrea sa ii dovedeasca parintelui si prietenilor si lui insusi ca e capabil sa se descurce singur, parintele trebuie sa-i respecte dorinta si sa-l lase sa se descurce singur, chiar daca exista riscul sa esueze.

acces realitate4.212 mesaje#10

Hei, Rosucer, te/ai dezmortit? :huggles:

Frumoasa discutie

Bahuczki a scris:
Se intampla sa fie o persoana care sa te enerveze in asa fel in cat ai vrea sa-l lovesti pana te-ai descarca, dar nu o faci din diverse motive.

Daca in acele momente puterea mintii iti da ocazia sa te razbuni ce ai face?

Intrebare pentru topic: daca puterea mintii ti-ar dat sanse nemarginite, am avea obligatie morala sa facem bine?

Sper, desi realitate spune altceva, ca "mintile" sa nu primesca putere decat direct proportional cu capacitatea de stapanire de sine si cu intelepciunea.

Mai sper ca descatusarea puterilor mintii sa nu mai fie conditionata de apartenenta sau nu la o tagma, de devotamentul fata de o cauza impusa si de acceptarea conceptului celui (celor) care pot dezlega mintea.

Dar cum am mai zis, sperantele neimplinite te pot trimite in dezamagiri cu atat mai mari cu cat ai fost mai atasat de sperante.

Daca as fi in situatia descrisa? Nimeni pe lumea asta nu stie exact cum ar reactiona intr/o situatie care inca nu a avut loc, zic si eu.

Te joci cu focul.

Mare se cuvine sa fie puterea autocontrolului pt. o minte asa de puternica, un asemenea om, care nu se razbuna desi ii e la indemana (indiferent daca prin "puterile pionice" (o denumire dintr/un SF) ale mintii sau prin cele clasice si prin forta fizica) "nu mai e normal la cap" in acest firesc obisnuit, atat de nefiresc pt. naturaletea pura.

Daca "puterea mintii" mi/ar da sanse nemarginite, as avea obligatia trans-fiintiala sa fac ce nu mi s/a facut si sa nu fac in felul in care am primit.

Adica ma am martor pe mine in mine si nu cred ca e o alta morala care sa/mi ceara o norma mai inalta.

Editat Dum 23 ian 2011 13:43

← Înapoi la Teoria chibritului