povesti pentru copii

''Baiatul cel bubos si ghigortul'' :)

aviz parintilor

as vrea o poveste cu 'aviz copiilor'

sa fie scurta, gen banc :)

**Lux** a scris:

''Baiatul cel bubos si ghigortul'' :)

aviz parintilor

incest?

baiatul fetei mari cu sora asteia

sau n-am inteles eu bine?

si baiatul a putut sugruma vulturoaica?

Walpurgisnacht a scris:

as vrea o poveste cu 'aviz copiilor'

sa fie scurta, gen banc ;)

incest?

baiatul fetei mari cu sora asteia

sau n-am inteles eu bine?

si baiatul a putut sugruma vulturoaica?

A fost odata ca niciodata; ca de n-ar fi, nu s-ar mai povesti; de cand facea plopsorul pere si rachita micsunele; de cand se bateau ursii in coade; de cand se luau de gat lupii cu mieii de se sarutau, infratindu-se; de cand se potcovea puricele la un picior cu nouazeci si noua de oca de fier si s-arunca in slava cerului de ne aducea povesti; De cand se scria musca pe parete, Mai mincinos cine nu crede.

A fost odata un baiat.

El, de la nasterea lui, se pomenise bubos.

Ce n-a facut el ca sa se curete de bube ? dara in desert.v Baietii la joc si fetele la hora il huiduia si fugiau de dansul ca de o lepra.

Si fiindca n-avea incotro, si el, biet, isi inghitea amarul, si rabda. Nici tu joc, nici tu veselie, nici tu dezmierdare. Se uita cu jind la ceilalti baieti si flacai, cum unii se incurau jucandu-se, cum altii se zbenguiau cu fetele, si ramnea la dansii.

In toate zilele se ducea el la un put de aducea apa pentru casa. Drumul insa ii era pe la curtea imparateasca.

Intr-o zi, cand scoase apa vazu in ciutura un ghigort. Bucuria lui, ca o sa aiba in ziua aceea leguma mai deosebita. Cand, ce sa vezi d-ta ? pestele incepu sa-i vorbeasca:

- Flacaule, arunca-ma iara in put, si nu-ti face pacat cu mine, ca mult bine ti-oi prinde si eu vrodata.

Baiatul se minuna de asta; cum de sa vorbeasca un peste ? Simti el ca trebuie sa fie aci la mijloc ceva nazdravan si-i dete drumul in put.

Fata imparatului nu voia cu nici un chip sa se marite. Ce nu facu bietul tata-sau, ce nu drese ca sa-si dea fata la casa ei, dara ca s-o induplece, ba. Ei nu-i da inima sasi lege capul cu nici unul din petitorii ce veneau sa o ceara, desi toti erau imparati si fii de imparati. Baiatul cel bubos insa de cate ori trecea cu cofa la apa si ea era la fereastra, vedea ca ii tot rade. El nici sa se gandea ca pentru dansul se punea la fereastra, si ca il pandea pana ce trecea, ci socotea ca asa este ea de felul ei cu zambetul pe buze.

Pasamite fata imparatului, ori ca cunoscuse ca el o sa fie un om frumos, ori ca o tragea ata ca spre ursitul ei. Azi asa, maine asa, pana ce, intr-o zi, il chema de vorbi cu el. Sa se prapadeasca baiatul de rusine cand vazu ca pe dansul il cheama! Se facu rosu ca sfecla, se zapaci pana intr-atata de nu stiu deocamdata sa zica nici doua boabe leganate. Atat de mult se fastacise el.

unde e incestul?

fata de imparat si bubosul

Acum isi aduse aminte de dansul, si ducandu-se la put intro zi, se uita inauntru si zise:

- Peste, pestisor, ghigortule draga, mi-ai zis ca ai sa-mi prinzi bine odata, odata; rogu-te, scapa-ma de bubele astea uricioase si imputite.

N-apuca sa sfarseasca vorba bine, si ce sa vezi dumneata ? odata ii cazu bubele, si ramase curat si luminat, ca un pui de brad.

Cand l-a vazut fata de imparat asa mandru si frumos, nu s-a mai putut opri, si la sarutat. Vezi ca inima ii da branci catre dansul, si se bucura, nevoie mare, ca pusese ochii pe un asa boboc de flacau. Ea frumoasa de pica, el frumos ca un bujor, vazu ca sunt numai buni de a se lua in casatorie, si ducandu-se la imparatul, tatal sau, ii zise:

- Tata, eu mi-am gasit logodnicul.

Nu stiu daca tie iti place ori ba, dara mie imi sfaraie inima dupa dansul.

- Cum se poate sa-mi faci tu asta rusine, fata mea ? Unde ai mai auzit tu ca o fata de imparat sa ia de barbat pe un fluiera-vant, golan si fara nici un capatai ?

- Tata, poate sa fie sarac, poate sa fie golan, cum zici d-ta, dara este om de omenie, destept si apoi mie imi place. Eu am sa traiesc cu el. Pe el imi zice inima sa-l iau. Daca nu vei voi sa ma insotesc cu el, sa stii cu hotarare ca pe altul nu iau, o data cu capul.

;)

mersi

am citit-o

si nu-mi place ce ai bolduit

**Lux** a scris:

Cum se poate sa-mi faci tu asta rusine, fata mea ? Unde ai mai auzit tu ca o fata de imparat sa ia de barbat pe un fluiera-vant, golan si fara nici un capatai ?

era mai bine ca-n ultima strofa din Ecaterino - Margineanu?

Acest mesaj a fost editat de catre **Lux**: Astazi, 01:26 PM

Ce-ai editat acolo?

Walpurgisnacht a scris:

mersi

am citit-o

si nu-mi place ce ai bolduit

am bolduit DIN POVESTE

;)

Walpurgisnacht a scris:

era mai bine ca-n ultima strofa din Ecaterino - Margineanu?

Acest mesaj a fost editat de catre **Lux**: Astazi, 01:26 PM

Ce-ai editat acolo?

daca asa e povestea trebuia sa o schimb? spuneai ca e vorba de incest . si eu am dat pasaje din poveste iar acolo cu '' fata mea '' e replica imparatului fata de fiica si este din poveste . ;)

sfantul petre si orbul :geek: legenda populara

Fat-Frumos cu parul de aur

basm romanesc :P

Puterea mesajelor subliminale a fost scoasa in evidenta de cercetari stiintifice. Un experiment celebru, derulat in anii

povesti cu subliminale

Disney şi echipa sa au creat filme celebre precum:

A fost odata un om bogat, caruia ii murise sotia. El nu mai avea nici un neam, nici macar vreun var mai indepartat sau vreun unchi. Din aceasta pricina era tare mahnit si nu stia cum sa-si faca rost de o ruda, ca de insurat a doua oara nu mai vroia, pentru ca si-a iubit foarte mult nevasta.

Intr-o zi i-a venit o idee trasnita, sa umble de dimineata prin cetate si prima fiinta ce-i va iesi in cale, sa-i fie copil de suflet. Mergand asa fara tinta a intalnit un sarpe micut. Omul l-a intrebat pe sarpe daca vrea sa-i fie copil de suflet, ca-i va da tot ce isi va dori, iar cand va muri ii va lasa intreaga avere.

Sarpele a raspuns ca vrea, numai sa se invoiasca.

- Cum adica sa ne invoim -a intrebat omul.

- Nu iti cer nimic mai mult, decat sa ma porti intotdeauna in carca -zise sarpele. Omul s-a invoit bucuros si sarpele i s-a incolacit in jurul gatului. De atunci au fost nedespartiti. Toate le faceau impreuna, mancau impreuna, dormeau impreuna si erau multumiti unul de celalalt. Omul i-a dat sarpelui tot ce si-a dorit si l-a iubit ca pe propriul copil. Numai ca omul a imbatranit, iar sarpele a crescut. Omul nu il mai putea cara in carca de garbov ce era pe sarpe, care de atata bine crescuse foarte mult. Degeaba l-a tot rugat omul pe copilul sau de suflet sa se dea jos, macar cateva ore, sa mai poata respira si el in voie, sarpele era de neclintit in hotararea sa de a respecta vechea invoiala. Disperat omul s-a dus la judecator si l-a rugat sa-i faca dreptate.

- Ajutati-ma, domnule judecator, pentru ca nu mai rabd aceasta povara! Dar dupa ce sarpele a povestit cum le-a fost invoiala, judecatorul a zis ca nu are ce sa faca.

Sarpele si-a tinut fagaduiala, fiindu-i copil, atunci si omul trebuie sa-l poarte la gat pana va muri. Omul a plecat de la judecator si mai necajit decat a fost inainte, pierzand orice speranta. In drum spre casa a vazut niste copii cara se jucau si s-a apropiat de ei. Kamill Maximilian statea pe un bustean, el era imparatul, iar langa el pe un bustean mai mic, Maria-Alexandra in chip de imparateasa.

Ceilalti copii se inghesuiau in jurul lor, ascultand poruncile. Omul a intrebat copiii daca nu ii pot face si lui judecata. Ei au raspuns foarte seriosi, ca se poate. Atunci omul si-a povestit necazul. Cand a vrut sa zica sarpele ceva, Kamill Maximilian a strigat la el:

- Cum indraznesti sa ii vorbesti de acolo de sus imparatului. Nu stii ca impricinatii trebuie sa stea la judecata jos la pamant. Cand sarpele a coborat Kamill a zis:

- Acest copil, caruia nu ii este mila de parintii lui, nu merita sa vada lumina soarelui. Pe el copii, aruncati cu pietre! Iar copii au aruncat cu pietre pana au strivit sarpele. Omul a plecat acasa mantuit de judecata unui copil.

:P