Relatie deschisa?

stiu si eu unul care are harem dar nici de-al draq nu recunoaste, chitrosi sunt unii nene...

PourMoi a scris:

m-a luat valul scuze

Ii poti spune lui in continuare ca este destept pentru ca in felul acesta ii alimentezi stima de sine, il faci sa aiba incredere in propria persoana si in acelasi timp te poti lauda si pe tine. Mi s-ar parea mai ok sa faci asta separat ca pentru doua persoane distincte, parerea mea.

Fata, nu ma mai lua serios in tot ceea ce scriu. Fa si tu o selectie (adica zic si lucruri pe bune), eu sunt mai zdrili in dimineata asta (si de obicei) .

Deci notiunea de scarba atunci cand vine vorba de... mi se pare naspa . Ma face sa ma gandesc la niste chestii pe care nu am voie sa ti le spun.

Poate ca ar trebui sa ne gandim care este sorgintea scarbei. Sunt sigura ca atunci cand vine vorba despre niste substante este vorba despre o interactiune naspa intre acele substante si substantele (enzimele, etc) din organismul nostru. Insa scarba care are legatura cu ceva conceptual inseamna altceva. Sunt sigura ca psihologii pot spune asta mai bine decat mine.

Sicily a scris:

O sa-mi dau silinta ca sa evoluez si eu si ca sa pot spune, plina de mandrie " asa suntem noi doi, doi foarte destepti"

Evident ca detasare nu inseamna indiferenta. Voi credeti ca eu nu stiu asta? :P

m-a luat valul scuze

Ii poti spune lui in continuare ca este destept pentru ca in felul acesta ii alimentezi stima de sine, il faci sa aiba incredere in propria persoana si in acelasi timp te poti lauda si pe tine. Mi s-ar parea mai ok sa faci asta separat ca pentru doua persoane distincte, parerea mea.

Sicily a scris:

Greselile facute de noi? Adica sa toleram doar durerea, suferinta si neplacerea provocate de noi?

Sa toleram durerea si suferinta cu unicul scop al schimbarii, indreptarii, corijarii lucrurilor pe care le intelegem ca fiind gresite. Este singura situatie in care suferinta, durerea ar trebui sa fie tolerate. La fel si violenta intr-o oarecare masura cu unicul scop/intentie de indreptare a greselilor. (cat timp nu se incalca alte principii, ca de exemplu a forta alegerea cuiva)

Salvie a scris:

stiu si eu unul care are harem dar nici de-al draq nu recunoaste, chitrosi sunt unii nene...

:P lol

de ce chitrosi?

Sicily a scris:

Fata, nu ma mai lua serios in tot ceea ce scriu. Fa si tu o selectie (adica zic si lucruri pe bune), eu sunt mai zdrili in dimineata asta (si de obicei) .

ee iti dai seama ca nu iau in serios :P

daca as lua toate remarcile negative care vin asupra mea in serios probabil as fi fost dead for a loooong time by now

Pippo a scris:

Sa toleram durerea si suferinta cu unicul scop al schimbarii, indreptarii, corijarii lucrurilor pe care le intelegem ca fiind gresite. Este singura situatie in care suferinta, durerea ar trebui sa fie tolerate.

Si cum faci ca sa separi bobul de neghina? Faci un caietel , le treci acolo si meditezi o noapte la asta, aducand argumente pro si contra?

Alta chestie : sa zicem ca, accidental, ajungi in situatia in care te doare ceva ce nu tine de ceea ce ai zis tu. Ce faci, iti interzici sa te mai doara? Ai acolo, pe la orgoliu ( despre nemernicul asta este vorba, banuiesc) vreun buton on/off?

Asta mai este viata, domn' Pippo? Ajungem sa ne masuram si sa ne calculam si cantitatea de aer inspirata?

Sicily a scris:

Deci notiunea de scarba atunci cand vine vorba de... mi se pare naspa . Ma face sa ma gandesc la niste chestii pe care nu am voie sa ti le spun.

Poate ca ar trebui sa ne gandim care este sorgintea scarbei. Sunt sigura ca atunci cand vine vorba despre niste substante este vorba despre o interactiune naspa intre acele substante si substantele (enzimele, etc) din organismul nostru. Insa scarba care are legatura cu ceva conceptual inseamna altceva. Sunt sigura ca psihologii pot spune asta mai bine decat mine.

Poate nu am folosit termenul cel mai corect. Sa zicem "repulsie", "neplacerea atingerii".

Pippo a scris:

Sa toleram durerea si suferinta cu unicul scop al schimbarii, indreptarii, corijarii lucrurilor pe care le intelegem ca fiind gresite. Este singura situatie in care suferinta, durerea ar trebui sa fie tolerate.

Ma gandesc ca poti face in asa fel incat durerea sa nu apara, cred ca putem vorbi aici de detasarea de care pomenea Sicily ma devreme. Accept ideea de a tolera durerea pentru schimbare, dar cu ce cost? Poate ca la un moment iti vei da seama ca durerea pe care ai suportat-o ti-a stirbit din alte locuri in care te credeai evoluat

Aceeasi Marie cu alta palarie (pt. Pippo)

PourMoi a scris:

Ma gandesc ca poti face in asa fel incat durerea sa nu apara, cred ca putem vorbi aici de detasarea de care pomenea Sicily ma devreme. Accept ideea de a tolera durerea pentru schimbare, dar cu ce cost? Poate ca la un moment iti vei da seama ca durerea pe care ai suportat-o ti-a stirbit din alte locuri in care te credeai evoluat

Deci omul detasat nu este, asa cum ati zis si noi, nepasator, indiferent. Pe el nu il mai doare pentru ca este in stare sa se detaseze de jigodia lui de orgoliu, sa-si iubeasca semenii neconditionat, sa-i priveasca cu ingaduinta si rabdare atunci cand gresesc... fix ca Iisus!