Eu imi amintesc ca am lacrimat cand am citit Singur pe Lume si ii mor animalutele lui Remi. Nici macar nu-mi amintesc imprejurarile in care mor, dar stiu ca H. Malot a descris atat de bine sentimentele copilului incat am reusit sa ma identific cu el.
De asemenea, acum citesc o carte scrisa de un supravietuitor al Holocaustului (Oliver Lustig). Mult prea impresionanta ca sa raman rece-n fata ei.
Voi? Traiti pe deplin lectura unei carti?
