Fericirea sau nefericirea sunt predispozitii psihice?

violet_eyes a scris:

Asa, si ai vreun remediu pentru asta?cum putem trai numai in fericire?

Da. Literatura spirituala de specialitate (esenta religiilor) descrie detaliat lucrurile astea. Tema asta este esenta religiilor.

Scorpionul_Rosu a scris:

Pedispozitiile genetice, in mediul potrivit, fac ravagii, se lasa cu Hitler si Stalin. Nu cred in predispozitia genetica a unui om la fericire sau nefericire.

Mai bine taci ....

another_kind a scris:

Catherine are dreptate, psihicul este conditionat de genetic, nu ai cum schimba asta. Cu o persoana debalansata biochimic nu ai ce facem nu ai cum o invata fericirea, decat daca ii dai antidepresive, o balansezi, si dupa aia, pe un fond echilibrat, lucrezi cu ea pana gasesti cheita care merge.

Pentru ca fericirea se invata.

E o varsta a spiritului, care nu e dependenta de ce e in exterior. Bucuriile alea intense pe care le simtim uneori, si le confundam cu fericirea, asta sunt: bucurii, si nimic mai mult, fericirea e o stare de fond, e permanenta, bucuriile sunt scurte, intense, niste high uri pe care din nestiinta le urmaresti prin viata, si nu intelegi unde ai gresit, de ce dureaza putin, de ce dispar.

asa e

Daca ai fondul trist nu poti fi fericit indiferent de viata pe care o duci.

Scorpionul_Rosu a scris:

Din timp in timp, toti ne-am gandit "ce fericit as fi daca as avea aia/daca as face aia".

Asta este sindromul maratonistului. Amani placerea prezenta pentru o placere viitoare. Strangi bani sa-ti iei X sau tragi tz'spe ore la servici pentru o promovare ce se presupune sa te implineasca pe deplin.

ne place sa visam cu ochii deschisi la lucruri pe care ni le-am dori. Pentru unele din ele muncim, pentru unele investim energie si speram sa ne faca nefericiti.

Culmea este ce de multe ori pana in momentul in care dobandim fericirea aceea suntem tristi si nefericiti... pt doar cateva clipe de fericire. E placut sa privesti totusi sa privesti persoana care investesc fericiti in ceea ce isi doresc cu gandul ca ei clar vor ajunge sa aiba acele lucruri.

Scorpionul_Rosu a scris:

Deci, fericirea sau absenta ei sunt strict determinate de psihic ?

Depinde ce intelegi prin "strict psihic".

Da, exista o componenta psihica foarte importanta. Exista si o componenta genetica si o componenta sociala si o componenta de conjunctura (noroc).

Componenta genetica pare a fi implicata in partea hedonica a fericirii. Acolo da, sunt persoane ce au o predispozitie genetica spre a extrage mai mult din placerile vietii. Din pacate, componenta hedonica nu-i stabila, beneficiile dispar repede datorita fenomenului de acomodare. De ex. poti lua cea mai faina mancare, sau cea mai faina locatie de pe pamant si dupa o perioada de vreme... nu mai vezi lucrurile care te-au impresionat la locatie sau nu mai simti chiar toate subtilitatile felului de mancare.

Fericirea mai are 2 componente, o componenta de implicare si o componenta de sens. Implicarea o obtii atunci cand esti la limita abilitatilor tale, cand dai tot ce ai mai bun din tine. Iar sensul il obtii atunci cand actionezi in directia valorilor pe care le-ai ales in viata.

Dar sa revenim la predispozitii. Unul dintre cei mai importanti factori pe care i-am constientizat mai bine zilele astea tine de componenta biologica a fericirii. A nu face exercitii fizice este ca si cum ai lua pastile de depresie. Mai devreme sau mai tarziu, un regim static te decompenseaza. Daca mai ai si o predispozitie spre asa ceva (cum e si cazul meu)... lucrurile stau si mai nasol.

Dupa o anumita varsta incepe si organismul sa nu mai faca fata. In cazul meu au inceput sa apara kg. in plus. Cand am vazut asta, am redus nr. de calorii ingerate. Calorii putine.... energie putina... asta inseamna ca m-am transformat incetul cu incetul intr-o leguma. Tot procesul asta de involutie a dus la ratarea unor sanse. Nu mai ai energia fizica de a te bucura cum trebuie de viata. Ce sa te bucuri de o plimbare in natura cand abia iti mai tragi suflul?

Pippo a scris:

Nu e asa, fericirea nu se invata. Fericirea e starea naturala. Nefericirea e indusa de dorintele neindeplinite.

Adevar mare! Si eu cred ca este starea naturala. Cum spunea Master deMello, cand ochiul este neacoperit, rezultatul este vederea; cand inima este neacoperita, rezultatul este iubirea. Sau fericirea sau implinirea sau pacea... fiecare da nume diferite... desi... esential... este cam o singura stare.

Problema este ca suntem drogati de Realitate, suntem spalati la creier de mici sa fim rotite mizere ale acestui angrenaj nefericit.

violet_eyes a scris:

Asa, si ai vreun remediu pentru asta?cum putem trai numai in fericire?

Singurul remediu pe care il stiu consta intr-una dintre cele mai dificile alegeri pe care le poti face: alegerea de a te sui la carma propriei vieti.

Sa alegi sa traiesti INTENTIONAT. Sa-ti alegi valorile si sa le respecti cu Integritate. Sa inveti lumea incepand prin a-ti intelege propria ignoranta.

La acest eveniment i se mai spune "Trezire"... sa te trezesti la viata. Trezirea este foarte foarte neplacuta mai ales cand esti obisnuit cu somnul.

Pippo a scris:

Nu e asa, fericirea nu se invata. Fericirea e starea naturala. Nefericirea e indusa de dorintele neindeplinite.

Asta e.

Importanta geneticii e exagerata, m-am saturat de oameni care tot pe genetica o dau, cand de fapt mediul conteaza.

Ninja2 a scris:

Asta e.

Importanta geneticii e exagerata, m-am saturat de oameni care tot pe genetica o dau, cand de fapt mediul conteaza.

Conteaza toate!

Nu indeajuns de mult, chiar putin in comparatie cu mediu.

Ninja2 a scris:

Nu indeajuns de mult, chiar putin in comparatie cu mediu.

Multi s-au ridicat din medii foarte neprilenice... deci se poate. Nu neg importanta mediului dar... poate nu este chiar atat de puternic.

Pippo a scris:

Nefericirea e indusa de dorintele neindeplinite[/u].

Da, dar numai cei cu temperament (innascut, ereditar) ambitios au dorinte care nu pot fi implinite, drept urmare, tot predispozitia innascuta e cea care creeaza starea de spirit.