Renuntarea

- c

catherinedeneuve a scris:

Trebuie sa o fac si pe asta, daca vreau sa fiu fericita.

You go, girl :)

YMCA .. uh? Wrong topic .. sorry.

catherinedeneuve a scris:

Nu stiu cand apare renuntarea, dar daca el nu renunta, te tine doar pe linia de plutire.

Maxim cateva luni. Nici nu o simti.............dar apare

joannahart a scris:

Maxim cateva luni. Nici nu o simti.............dar apare

Renunti fara sa iti dai seama.

catherinedeneuve a scris:

Distanta a fost motivul, pt ca a plecat din tara. Nu imi permiteam sa ma duc lunar, dar daca imi socoteala, in perioada aia aveam multi bani pe mana.

De aia o sa ma duc anul viitor in vizita ca sa termin povestea din mintea mea.

e o decizie buna. dar de ce crezi ca ai termina? poate infloreste si vei fi fericita

Citesc tot felul de raspunsuri la topicul de "dragoste" si ma intreb daca voi, oameni "buni" sunteti intregi la cap! No ofense!

Dar ce are de a face iubirea aia umana cu ce tot vorbiti voi acolo? Chiar nu va dati seama ca e vorba de orgolii???? Si atat! Filme morale si orgolii! Unde e profunzimea sentimentelor, dincolo de orice calcul?!!!! Viata umana e scurta, si daca mai stati si sa faceti calcule, e ratata! Faceti ce simtiti, indiferent de "pierderi"! Daca 1 la 1000 dintre voi "castiga", e bine! E pacat sa va ratati sansa la fericire, doar din frica.

catherinedeneuve a scris:

De aia o sa ma duc anul viitor in vizita ca sa termin povestea din mintea mea.

Stai ca nu inteleg. Amani atat de mult revederea voastra? Si pana atunci ce faci? Daca apare un potential partener?

catherinedeneuve a scris:

Nu stiu cand apare renuntarea, dar daca el nu renunta, te tine doar pe linia de plutire.

Adica si acum te tachineaza?

Renuntam din mai multe motive:

- nu ne consideram meritorii

- il vedem pe celalalt superior

- din orgoliu

etc

Pana la urma, se zice "tot raul spre bine". :roll:

Ultima data am renuntat (desi mi-a placut foarte mult omul) pentru ca m-a facut sa ma simt in plus in viata lui.

catherinedeneuve a scris:

Acum ceva timp a trebuit sa renunt la un el, motivele fiind oarecum obiective, dar se putea sa nu se ajunga la asta.

Se merita sa renuntam, sau ar trebui sa luptam pana in panzele albe?

De ce o facem? Suntem slabi?

Nu cred ca renuntarea este, neaparat, un semn de slabiciune.

In cazul meu, a fost de asumare a consecintelor unei decizii.

nightwish a scris:

Ultima data am renuntat (desi mi-a placut foarte mult omul) pentru ca m-a facut sa ma simt in plus in viata lui.

Cam asa ceva am simtit si eu, doar in plus si ca nu sunt de nasul lui, desi realitatea s-ar putea sa difere.

_Tudor_ a scris:

Nu cred ca renuntarea este, neaparat, un semn de slabiciune.

In cazul meu, a fost de asumare a consecintelor unei decizii.

Cred ca depinde de situatie, dar in general nu stiu ce e, e de toate.