Two a scris:
Nu ai dreptate fiindca folosesti extremele. Intr-o relatie conjugala, nivelul afectiunii nu este obligatoriu sa fie 100% or 0. De aceea cauti sa suplinesti ce ai sau nu, in esteriorul relatie conjugale, respectiv extraconjugal.
De aceea functioneaza legea naturala a compensatiei.
Cine are prea multa iubire, da si la altii, care nu are, ia de la altul. E simplu! 
Hai zi zau cu limba scoasa 
Terminati-va cu prostiile astea si asumati-va responsabilitatea gandurilor si actiunilor.
Nu exista prea multa iubire si bla-bla-bla, exista stima de sine scazuta care te baga intr-o relatie de rahat, narcisismul care vine in compensare pentru stima scazuta si te face sa compensezi prin relatii incomplete sau extraconjugale, cinism manifestat prin acceptarea infrangerii(="asa e viata"), incapacitatea sau frica asumarii oricarei responsaibilitati pentru ce se intampla cu propria persoana (=lipsa maturitatii manifestata prin aruncarea responsabilitatii pe orice altceva - alti oameni, situatii, destin, zei, etc.), disperare, viziuni despre viata diferite de normele sociale... si alte chestii.
Nu ai nevoie de o casatorie pana nu rezolvi chestiile astea decat daca vrei sa ai o asociere comerciala sau daca vrei sa te minti singur. Sau daca esti atat de infrant incat e ultima ta speranta(falsa, evident).