Da. Mai exista iubire adevarata. Problema e atunci cand nu este reciproca. Apar scimbari la persoana de alaturi pentru care ai fi bagat mana in foc. Si cand vezi ca tot ce a fost mai frumos iti este atins si tradat ajungi o...fantoma umblatoare. Am inceput sa ma zbat pentru a iesi din plasa obisnuintelor, a rutinei, a iluziilor. Ma zbat sa ies la suprafata, sa simt ca exist, sa ma inalt.Nu e usor deloc. E o lupta pe cont propriu. Orice aliati, oricat de apropiati, sunt mult, mult prea departe de focul luptei. Sunt doar eu cu mine. Eu, cu slabiciunile si cu toate fatetele sufletului meu. Cu dureri, cu hohote inabusite intr-un zambet, cu caderi fara capat mascate in gestul simplu de a ma ridica in picioare. E un efort urias, o lupta nedreapta, o incapatanare care trebuie hranita zi de zi, o demnitate care trebuie reparata, un castel care trebuie reconstruit din ruine. In fiecare clipa a zilei imi apuc sufletul de umeri si il zgaltai, este obosit, il scutur, ii strig, uita-te la mine, nu adormi, priveste-ma, deschide ochii, nu ceda, nu uita, esti facut zob, dar o sa scapi, ai incredere, trezeste-te, trezeste-te...Cand simt ca il pierd, imi infig mana in toate ranile lui. Il doare pana la nebunie, dar n-am de ales. Sunt atat de pierduta in aceasta durere incat doare si simplul fapt ca exist..
Asta se intampla doar atunci cand iubesti cu adevarat !