Început de Athlone, Dum 25 iul 2010 · 21 răspunsuri · 4.789 vizualizări
Athlone a scris:dar intr-o zi, urmarind stirile de pe un post TV, unde se transmitea un reportaj despre o actiune in care era implicat si Alexandru, ea a aflat ca nici macar numele lui, pe care il stia de peste 3 ani, nu este real.
ce fel de actiune?
Greseala ei e ca nu a avut spatele asigurat, nu trebuie sa increzi intr-un singur om.
Am sa va relatez in continuare - cu precizarea ca Elena nu este nici pe departe dezechilibrata si nici n-a fost disperata sa-si gaseasca un barbat, ci pur si simplu a simtit ca Alexandru este asa cum si-ar dori ea un partener: destept, citit, un om cu care se putea conversa, cu simtul umorului. Semnalele ca ceva nu e in regula au existat de la bun inceput, iar suspiciunile ei au fost trezite de refuzul lui de-a se vedea in orasul ei sau in Bucuresti. La inceput, deoarece era convinsa - dupa cele relatate de el - ca Alexandru se obisnuieste mai greu sa invete sa se gandeasca din nou la doi dupa cele doua casatorii esuate, Elena nu si-a facut probleme. N-a incercat sa-l preseze, sa-i ceara imperativ explicatii. Nici macar atunci cand, incepand cu cea de-a doua intalnire, el nu a schitat niciun gest sa contribuie la achitarea notei de la hotel. De asemenea, la propunerea lui, la un moment dat ei s-au intalnit in orasul lui, unde Alexandru participa la un eveniment. Trebuia, conform planurilor initiale, sa petreaca un sfarsit de saptamana impreuna. Ea a venit cu masina de la peste 400 km. Imediat dupa ce s-au intalnit, el i-a spus ca nu poate sa ramana cu ea la hotel peste noapte, si ca a doua zi trebuie sa se intoarca la Bucuresti. Au petrecut cateva ore impreuna, iar singura lui explicatie pentru "rasturnarea de situatie" a fost ca pur si simplu nu poate sa ramana peste noapte cu ea. A plecat seara tarziu de la hotel, iar a doua zi, cu toate ca au stabilit sa se revada de dimineata, el n-a mai venit. La telefon i-a spus doar ca se grabeste sa nu piarda trenul...
Povestea are inca multe elemente. Prefer sa vi le spun pe rand, pentru usurinta lecturii.
In ceea ce priveste varsta Elenei, eu spun ca ne putem insela la orice varsta. Din pacate. Iar faptul ca a avut incredere in el, din nou nu i se poate reprosa. Ceea ce ma intriga pe mine este minciuna lui privind falsa identitate. Au existat numeroase prilejuri ca el sa spuna adevarul.
Athlone a scris:Povestea are inca multe elemente. Prefer sa vi le spun pe rand, pentru usurinta lecturii.
Pare o lipsa de respect sa ne dai detaliile pe rand .
Da' , ma rog ... ce stiu eu ?!
:flowers:
Editat Dum 25 iul 2010 22:55
Tanti Elena isi dorea, probabil , o noua poveste de iubire. Ghinionul ei ca si-a executat autosugestia, de data asta, cu un nemernic. Atunci cand cineva iti transmite mesaje atat de clare, mai ales ca Elena nu este chiar vreo tinerica naiva, alta explicatie decat aceea ca s-a indragostit de ideea ca e indragostita nu se prea gaseste :flowers:.
Detectiv particular as fi angajat eu.
Athlone, dar ce meserie ai tu ca să-ți permită să afli elemente personale din viața cuiva? :flowers:
Se pare că ori ești o tipă foarte prietenoasă,ori domnișoara Elena este, ori te plictisești rău , ori Elena nu are prieteni și povestește oricui.
Presupun ca tipul mai era cu inca una. A devenit un obicei ca oamenii sa se minta unii pe altii pentru sex si/sau bani.
cel putin a aflat totul inainte sa fie prea tarziu
e clar ca Alexandru avea o relatie dar partenera nu era Elena, astfel de oameni mint pe oricine, de ce mint oamenii!? pfff...
uite un caz cu o femeie ce s-a casatorit cu o mare minciuna (cazul e de la min. 24,23)
http://www.bbc.co.uk/iplayer/episode/b00rg..._Fake_Identity/
Iluziile fac rau si oamenii seriosi si ok nu ar trebui sa simta nevoia sa minta si sa insele, sa se dea rotunzi cand sunt patrati. Parca e o moda deja crearea unei identitati false si aici nu ma refer numai la nume.
catherinedeneuve a scris:Greseala ei e ca nu a avut spatele asigurat, nu trebuie sa increzi intr-un singur om.
Imi pare un mod belicos de a pune problema. Nu sunt strategii de sah. Dar stiu ca e greu sa iti deschizi sufletul si sa il lasi asa. Probabil cine este impacat cu el insusi poate face asta. Uite, eu am teama de a fi vazut ca vulnerabil, deci vreau sa par dur, intangibil. Oamenii simt pericolul asta si se indeparteaza pentru ca nu ofer liniste, pace, armonie. In loc sa fiu o ca o casa cu gardulet alb si flori pe pervaz, sunt ca o casa inconjurata de sarma ghimpata si turnuri de observatie. Normal ca nu inspir liniste si pace, pentru ca sunt nesigur, ma astept sa fiu lovit, asa ca ori lovesc eu preventiv prin manipulare si rautate gratuita, ori stau mai mereu incordat, gata sa resping sau sa suport cu usurinta loviturile. Daca le-as lasa sa treaca prin mine ar fi mai bine. Prima casa, cea cu flori nu iti inspira agresivitate si nesiguranta, nu iti vine sa o ataci, ci iti vine sa te apropii si sa iei loc in fotoliul de pe prispa, sa admiri gazonul, a doua casa ori te face sa o iei la fuga, ca vezi in ea o inchisoare, ori iti trezeste instinctele razboinice, ca in fata unei redute si automat te gandesti cum sa o ataci.