Am si spus ca s-ar putea sa fie doar o simpla coincidenta intre putinul pamant pe care a calcat baietelul meu si faptul ca a treia zi a murit. Pentru mine asta va ramane o enigma.
Nu am blestemat, nu am mers eu, Doamne fereste! sa fac vraji sau alte lucruri necurate. Nici astazi, dupa 20 de ani, nu-l stiu, adica nu l-am vazut niciodata, pe cel care mi-a omorat copilul. As fi facut orice daca mi-ar fi putut fi redat copilul. Si soferul care mi l-a omorat, la trei saptamani de la accident, s-a urcat din nou la volan. A fost salvat de la puscarie si ajutat sa fie absolvit de vina chiar de cei care mi-au vrut mie raul. A avut bani, s-a mers pe oameni cu influenta, si nu a patit nimic. Ca de obicei in cazul oamenilor cu bani sau cu pile, vinovat e mortul. Altceva nu stiu ce sa mai spun, dar niciodata nu le-am dorit rau, pentru cat rau mi-au facut ei mie, nu-i urasc si nu-i blestem. Incerc sa-mi port crucea cum pot si-i multumesc lui Dumnezeu ca-mi da putere sa traiesc demn.
:cry: 
