lupini a scris:Ştii tu vorba aia: aşchia nu sare departe de trunchi.
Ce-mi plac generalizările astea! Să le ridicăm părinţilor o statuie!
Ei n-or fi greşit niciodată
Parintii sunt impotriva relatiei
Început de Unknown_87, Joi 15 iul 2010 · 41 răspunsuri · 13.651 vizualizări
Deci sa fie clar un lucru - nu toti parintii stiu ce e mai bine pentru copii. Lupini, exista multi oameni rai si cu probleme la mansarda in lumea asta. Doar nu crezi ca unii pot fi persoane execrabile in general dar parinti buni. Cine are o perspectiva distorsionata asupra realitatii nu isi va influenta copiii in mod pozitiv.
Te inseli asupra saraciei. Nu asta strica fericirea unor oameni, o spun din experienta. Cea mai fericita perioada din viata mea langa cineva a fost intr-o camera inchiriata,cam 2/4 metri patrati, intr-un apartament plin de nesimtiti, cand faceam cateva zile foamea la sfarsitul lunii. Aveam un pat ca de camin, mobila veche si rupta si abia aveam pe unde calca. Mancam pe niste farfurii ornamentale de plastic, gasite sub patul ala :) Nu aveam nimic, dar petreceam mult timp impreuna si inca nu se bagase intre noi bunavointa rudelor.
Sa nu crezi ca prosperitatea sau o casa mai mare e reteta fericirii. Nu e.
M-a intristat foarte tare cazul asta pentru ca stiu ce soarta au avut parintii mei, tinuti de bunici sub papuc pe toata durata casniciei. Tot asa, cu ajutoare materiale. I-au facut mamei rost de spatiu pentru a munci, in cladirea unde lucra si bunica mea, i-au gasit lui taica-miu serviciu...Pentru a ii santaja de fiecare data, a ii determina sa le urmeze "sfaturile" in viata profesionala si personala. 23 de ani nu au avut liniste, nu au intreprins nimic in orasul ala, in care acele 2 cucuvele sa nu isi bage nasul. Apoi, cand mama si bunica nu mai lucrau in aceeasi cladire, tatal meu a acumulat o datorie uriasa din cauza unei afaceri care a dat faliment, si bunica-miu i-a acordat un "ajutor", ca sa il santajeze apoi ca daca nu o convinge pe maica-mea sa lucreze intr-un apartament cumparat de el pe numele bunicii, ii trimte executorul judecatoresc la usa. Fireste mama a acceptat, a lucrat in strainatate pt a amenaja apartamentul, si cand sa se apuce de treaba, santajele : faci cum iti spunem noi sau te dam afara.
Scuze pentru offtopic. De asemenea oameni, care vor sa iti dicteze cum sa traiesti, care iti impun conditii, trebuie SA FUGI MANCAND PAMANTUL.
e extrem de neplacut sa primesti reprosuri pentru "ti-am dat", "ti-am facut" indiferent despre ce ajutor e vorba
si mai e un aspect: mai bine sa porneasca in casnicie pe picior de egalitate, adica sa nu fie ea dezavantajata material fata de el in cazul de fata, mai bine sa-si faca impreuna ce pot
Elexira a scris:Atata timp cat pot locui in acel apartament, nu vad care-i problema. Nu platesc chirie si credite, de acolo incolo, isi fac ei ce pot.
Nu plătesc nici chirie, nici credite, dar nici casa lor nu e, at
Elexira a scris:si mai e un aspect: mai bine sa porneasca in casnicie pe picior de egalitate, adica sa nu fie ea dezavantajata material fata de el in cazul de fata, mai bine sa-si faca impreuna ce pot
Exact.
Nu am inteles ideea cu trecutul apartamentului pe copil atata timp cat parintele traieste. Bun sau rau , cum e, sa va iasa din cap ideea ca daca "v-au facut" trebuie sa va puna la dispozitie casa sau mai stiu eu ce alte mijloace materiale. Numai in Ro am intalnit mentalitatea asta si inca destul de des
Pe de alta parte, Finn are dreptate, nu intotdeauna parintii doresc binele copilului, nu neaparat din "rautate" sau "prostie" ci pentru ca au un unghi diferit din care privesc lucrurile.
Tocmai de aceea trebuie sa fiti independenti chiar daca locuiti cu chirie o perioada, pana reusiti sa va incropiti ceva al vostru. Astfel nu veti avea tensiuni in noua familie si veti stii mai tarziu ca PASUL a fost numai decizia voastra . Cand aceasta decizie se impleteste cu mila sau "bunavointa" cuiva, in doi-trei ani cineva iese sifonat............
Editat Sâm 17 iul 2010 10:56
Elexira a scris:ajungem intr-un cerc vicios de materialism
Toată viaţa omului se bazează numai şi numai pe bani, pe materialism. Văd pe mulţi aici spun
mai important e sa fie capabili cei doi sa faca bani decat sa-i aduca de la mami si tati
satisfactie ai atunci cand realizezi ceva cu forte proprii
bunastarea materiala conteaza mult intr-o casnicie dar nu e nici pe departe suficienta, nu e garantie de reusita
dragostea nu e suficienta dar esentiala
Nu inteleg de ce trebuie sa fim milogii parintilor.
Daca mama este cuprinsa de aceasta panica, indreptatita, avand in vedere ca sunt t cazuri in care copiii au uitat de parinti dupa ce s-au trezit cu acte la mana, ei doi nu sunt in stare sa-si gaseasca o locuinta, fie si cu o chirie?
Si ce este asta cu dorintele parintilor? Ei si-au trait traiul, si-au mancat malaiul si comanda peste viata copilului?
Eu personal am facut ce m-a taiat pe mine capul. La o adica am stiut pe cine sa dau vina.
joannahart a scris:Nu am inteles ideea cu trecutul apartamentului pe copil atata timp cat parintele traieste. Bun sau rau , cum e, sa va iasa din cap ideea ca daca "v-au facut" trebuie sa va puna la dispozitie casa sau mai stiu eu ce alte mijloace materiale. Numai in Ro am intalnit mentalitatea asta si inca destul de des
cea mai mare investie pe care o poate face un parinte pentru copilul sau e dragoste si educatie; daca exista mijloace materiale, studii, formare profesionala daca e cazul, daca nu o afacere, ii dai undita si-l inveti sa pescuiasca, nu-i dai pestele, ca maine moare de foame.
Elexira a scris:bunastarea materiala <-----> dragostea
Una fără alta nu e recomandată.
Elexira a scris:satisfactie ai atunci cand realizezi ceva cu forte proprii
Nimic bun nu se poate realiza, fără ajutor. Toţi care au făcut ceva