Sunt insarcinata in 5 saptamani

catherinedeneuve a scris:

Nu e vorba de citit, la inceput toata lumea s-a bagat cu sfaturi, tine-l, avorteaza-l. Daca era suficient de matura, nu cerea sfaturi pe forum. Totusi e un forum.

era destul de speriata .. niciodata nu strica niste sfaturi chiar daca snt asa doar de dragu de a le cere .

So..Darianna are dreptate,decizia a fst luata si cum a spus si ea FELICITARI !

Lenaaa a scris:

Multumesc Elexira mi asa de greu sa ma concentrez acuma , sa invat...numa la asta nu mi-e gandul... Dar trece si asta :P :P

incearca sa-ti canalizezi toate fortele sa treci cu bine de BAC, o singura data il dai, nu poti merge la majorare de nota...

te-ai pregatit atat, meriti sa iei note bune!

Scorpionul_Rosu a scris:

Fiinta umana, mai devreme sau mai tarziu isi arata fata de jigodie egoista, de copil nedorit, facut si crescut din greseala sau din obligatie, isi arata frustrarile si le revarsa asupra celor din jur prin tiranie sau prin vaiete fara de sfarsit sau chiar pe de-a dreptul.

Oricum, noroc cu noua ta jucarie :P

Cat de simplist poti gandi! :P Tu ai stiut cumva sa prevezi si sa apreciezi orice situatie care s-a dovedit buna in mod corect?

Viata nu merge niciodata conform planurilor. Sa spui ca un copil conceput intr-un moment considerat initial inoportun este neaparat un copil nedorit mi se pare o ...... de nedescris.

Vezi bine ca ea e fericita acum si doreste acel copil. De ce vrei sa dai si altora sictirul tau?

Era normal sa se sperie initial avand in vedere situatia, si cliseele astea cu copilul nedorit si tinut din obligatie tot de niste binevoitori i-au fost induse, cum le sunt induse multora. Te mai si miri ca unei fete i se face teama cand aude exprimari de genul "un copil iti va distruge viata" sau "omoara-l ca e pentru binele lui". Si va mai si uitati de sus la cei care omoara femei cu pietre in piata, de parca a ii pune gand rau unui copil de 5 saptamani indemnandu-i mama sa faca avort si etichetandu-l drept un viitor om cu probleme psihice denota vreo superioritate fata de aia...Tu unde ai fi cand s-ar duce ea la acea clinica, sfatuita de oameni care gandesc ca tine, apropiati sau nu? La PC, mancand un sandwich.

Inteleg ca esti suparat pe viata dar modul in care iti arunci obida asupra unei fete in situatia asta, incercand sa ii influentezi negativ starea de pace si optimism pe care a gasit-o dupa atata zbucium, imi face scarba, scuza-ma. Nu e un exercitiu imaginar de comunicare prin care tu sa iti refulezi demonii. E vorba de o persoana in carne si oase, care pune la suflet vorbele tale. Ti se pare corecta si demna de un barbat atitudinea ta?

Da. Ce sa zic... Ar trebui sa salvezi topicul ca sa-l arati copilului peste ani cand va creste mare :P Copilu', salutari in viitor! :P

Finnian a scris:

Ti se pare corecta si demna de un barbat atitudinea ta?

Da, frumoaso, iar pe tema asta voi fi intotdeauna inflexibil. Copilul este ceva sfant. Cand consideri ca a venit timpul, il faci si ii vei oferi toata atentia si toata dragostea de care poti da dovada, fara sa iti pui probleme vreodata daca ai facut bine sau rau ca l-ai pastrat - e un om, nu o jucarie !

In afara de asta, copii se fac cu capul, nu cu curul ! Nu din greseala, nu altfel ! Este o decizie comuna si asumata, iar cine se joaca cu viata unui copil, in ochii mei si-a pierdut orice valoare, sentimentele ii sunt irelevante. Rare sunt cazurile in care se justifica un avort. Nu doresc sa imi motivez postarea, indiferent ca sunt vazut insensibil, simplist sau altfel. Nu este un sfat, nu este o prorocire si trebuie luata ca atare.

Autoarei topicului ii doresc sa fie o mama cat mai buna, sa ii ofere pruncului dragostea si atentia pe care acesta le merita, si tatal la fel - orice copil pe lumea asta merita parinti buni.

P.S. Cititi cu atentie ce a postat Bydy si invatati.

Scorpionul_Rosu a scris:

P.S. Cititi cu atentie ce a postat Bydy si invatati.

Ti-as spune exact acelasi lucru. Cu mentiunea, mai cu atentie.

Bydy, e foarte dureros ce ai povestit. Dar ma bucur ca ai facut-o, daca ii va ajuta pe altii sa se gandeasca de doua ori la ce conteaza mai mult in viata. :P

Scorpionul_Rosu a scris:

Autoarei topicului ii doresc sa fie o mama cat mai buna, sa ii ofere pruncului dragostea si atentia pe care acesta le merita, si tatal la fel - orice copil pe lumea asta merita parinti buni.

Nu era greu sa ai atitudinea asta de la inceput. :P

Finnian a scris:

Nu era greu sa ai atitudinea asta de la inceput. :P

Ei, acum ai inteles si prima postare si a doua (... cred).

Hai lasa, ca le intelesesem bine din prima, intrucat nu lasa loc indoielii. Nu dregi busuiocul neasumandu-ti atitudinea pe care ai avut-o. Dar noi sa fim sanatosi... :P .

In alta ordine de idei, asta cu planificatul familiei nu merge. Nu trebuie generalizat in nici un caz ca oricine a avut indoieli la inceput daca sa pastreze sarcina le va avea si pe viitor daca a facut bine ca a pastrat-o. Cred ca putine femei in lumea asta, si nu vreau sa arunc calificative, au asemenea indoieli dupa nasterea copilului. Doar vezi cat de rai pot sa fie oamenii unii cu altii si sa convinga pe cineva ca un copil ii va distruge viata sau ca ea o va distruge pe a lui. Faci sa para extrem de usor sa ai un copil numai si numai cand crezi ca e momentul. Poate de la atata asteptare si anticonceptionale, cand crezi ca esti pregatita nu se mai intampla, si se intampla mai apoi, cand circumstantele difera si crezi ca nu mai e cazul. Viata e atat de imprevizibila incat nu poti planui asa ceva, trebuie luate toate surprizele vietii asa cum vin. Poti numai prin abstinenta, dar azi putini o mai practica, si intr-un cuplu caruia nu ii e imposibil sa creasca un copil, nici nu e cazul (zic eu).

Ce ma mira pe mine e absurditatea atitudinii (nu a ta, in general) de a considera avortul o decizie inteleapta pentru o femeie careia ii e teama initial sa pastreze sarcina, pe cand daca hotaraste sa o pastreze, lumea arunca in ea cu rosii pentru ca POATE nu va fi o mama buna si "va distruge viata copilului". Pe cand daca avorteaza, o distruge sigur.

Asta mi se pare un paradox, mai ales ca acel "poate" este aruncat cu foarte mare usurinta, pe criterii ca varsta, fara sa cunoasca cineva persoana in cauza.

Nahhhhhhhh............................. am vorbit cu parintii (nostrii).... evident a fost un soc ...tacere deplina 5 minute...dupa care au urmat niste intrebari disperate "Cum?,Ce sa intamplat?,Cum este posibil?,Ce faceti acum?,...de ce nu ati avut grija .."...am vorbit ce am vorbit ...la final parintii mei au spus ca e decizia mea,a noastra si indiferet care ar fi decizia pe care o luam, ei o sa o accepe.... Iar parintii prietenului meu au spus direct ca ei nu sunt deacord cu avortul sunt total CONTRA ,si ca nici nu se pune problema unui avort , si ca o sa ne susutina ...... Intr-un final pot spune ca au acceptat ideea si mam mirat foarte tare ca toti au fost deacord ca eu sa pastrez copil ,ba chiar cred ca daka nu as fi vrut sa il pastrez m'au fi fortat ( orikum e decizia mea dar nah..vorba vine ) Desii a fost cineva care nu a fost deacord sa pastrez copilul , aceasta fiind sora mea , ea fiind medic stomatolog si ea mi-a spus ca fac o prostie ca nu dau la faculta si ca nu vreau sa'mi fac un statut... eu o inteleg ea vrea sa ma vada realizata si cu studii superioare ca mereu sa am posibilitatea sa ma intretin singura .... orikum stiu ca incet se va obisnuii cu ideea si o sa o fac sa inteleaga ca la facultate nu voi renunta si ca voi devenii medic lafel ca si ea. Ma simt mai bine akuma mult ma bine ca am vorbit cu TAOATA LUMEA, nu mai sunt asa stresata ,,,,,,, adika mai un pik sa scap de bac ....si dupa voi fii cu siguranta linistita si ma voi putea relaxa ,,,,ca sa nu fac rau la bebe ...... nu credeam ca voi ajunge sa ma bucur asa de mult de aceasta sarcina :roll: Ma simt implinita ma bucur ca am intrat pe acest site , nu regret ca ve-am povestit povestea mea (adicca la inceput a fost necaazzul meu )...

as spune HAPPY END ........ va doresc numai bine la toti si multumesc pt incurajari (nah...si pt descurajari de la unii...da nare bai :P ) :)) VA PUP .........:*

Ma bucur ca totul s-a terminat cu bine. Cu toate ca, din punctul meu de vedere, povestea abia acum incepe...