..pe un camp oarecare aruncat intre doua dealuri , intr-o primavara inca stearsa de palma iernii, incolteau doua capete verzi...cresteau luand forme diferite, erau doua ierburi ale pamantului,o papadie si o palamida...una langa alta, inghiontindu-se de parca tot campul nu le ajungea..palamida crescuse inalta , mandra, iar privirea o cobora doar cand vantul incerca sa-i intoarca fata catre pamant..biata papadie, era umbrita si cu frunzele prinse in spinii prea mandri de a simti incercarile...si au crescut o data cu primavara iar vara le-a gasit mature, capetele le erau colorate in mov si galben, desi,, legate doar de intamplarea de a se fi nascut in acelasi loc intre ele era ceva molcom, mocnit...papadia visa sa vada cerul de dincolo de frunzele si spinii palamidei care tantosa se amuza de visele minusculei papadii..
...pe un camp , adormit in mohorata toamna...scheletul unei palamide, rupt de vant se sprijinea de pamant iar langa el, un vis al unei primaveri care isi lua zborul catre cer ,o papadie care va lua forma fulgilor de nea...
InPing a scris:
salut in-ule...si multumesc :)
azi sunt pusa pe povesti..iar am dormit prea mult 



