Optica de viata in cuplu

Pippo a scris:

Fiecare este independent si totodata impreuna (o dependenta din iubire) intr-un cuplu armonios. Teama de dependenta cred ca este o prejudecata, deoarece dependenta pura nu se intalneste intr-un cuplu armonios, ci relativa dependenta provine doar din iubirea reciproca. Deci nu vorbim de gelozie sau sentimente de genul asta, ci de incredere, intelegere si iubire.

Daca am in mine tot ce imi trebuie, daca sunt armonioasa, ce ma poate face dependenta de el?

Bine, asta e o situatie pur teoretica, nu cred sa existe oameni "perfect" completi, in definitiv suntem fiinte sociale, nu ne putea debarasa de asta.

Bine, voi aici vorbiti despre o relatie de cuplu si e ok sa discutati asa cum discutati, ceea ce vroiam in definitiv sa spun este ca, pentru mine, a face parte dintr-un cuplu este o cale, un drum, nu un scop si nici macar un "must". E o cale spre o mai buna varianta a mea (suna a cliseu, dar asta e, asta simt).

Pippo a scris:

Ba da. In sensul bun.

Cine decide ca e un sens bun?

Rhini a scris:

un om evoluat nu manevreaza si nici nu manipuleaza

Ba da. In sensul bun.

Waterina a scris:

Cine decide ca e un sens bun?

Constiinta lui.

Waterina a scris:

Daca am in mine tot ce imi trebuie, daca sunt armonioasa, ce ma poate face dependenta de el?

Iubirea. Si plangi apoi cu lacrimi de crocodil la moartea lui. Plansul se datoreaza dependentei de iubire.

Ufff, daca celalalt moare, iubirea moare si ea? Nu ! Au murit oameni dragi si pe care i-am iubit, le simt lipsa, dar tot ii iubesc.

Pippo a scris:

Constiinta lui.

Si daca constiinta lui doarme sau e "defecta", iar el nu stie asta?

Cine sunt eu, ca simplu om, ca sa am dreptul sa-l duc pe celalalt pe un drum pe care nu el alege sa mearga? Sau apelam la explicatia aia cum ca "toate se intampla cu un scop"?

Pippo a scris:

Iubirea. Si plangi apoi cu lacrimi de crocodil la moartea lui. Plansul se datoreaza dependentei de iubire.

Alea sunt niste lacrimi "usoare". Lacrimile de dupa lezarea orgoliului si dupa "dezamagire" sunt muuuuult mai greoaie si mai apasatoare.

Dar iubirea nu este o dependenta posesiva, nu aduce furie la pierderea ei, ci tristete.

Pippo a scris:

Iubirea. Si plangi apoi cu lacrimi de crocodil la moartea lui. Plansul se datoreaza dependentei de iubire.

Plansul se datoreaza iubirii nu depedentei . Nu mai amesteca termenii . Din prisma mea provoci confuzie. Eu plang ca nu mai putem fi impreuna dar daca el ar fi bolnav si sa traiasca i ar pricinui mai mult rau mi as dori sa moara . Asta e iubirea . Sa vrei binele cel mai inalt celui de langa tine chiar daca te sfasie

Waterina a scris:

Bine, voi aici vorbiti despre o relatie de cuplu si e ok sa discutati asa cum discutati, ceea ce vroiam in definitiv sa spun este ca, pentru mine, a face parte dintr-un cuplu este o cale, un drum, nu un scop si nici macar un "must".

Relatia de cuplu armonios creaza schimbari profunde in fiinta si maturizare in gandire. Se ajuta mult unul pe altul partenerii armonizati la maturizarea fiintei - dezvoltarea constiintei ambilor. Deci este intr-adevar o schimbare majora in viata cuiva, dar foarte pozitiva cand se creaza armonia.

Waterina a scris:

Ufff, daca celalalt moare, iubirea moare si ea? Nu ! Au murit oameni dragi si pe care i-am iubit, le simt lipsa, dar tot ii iubesc.

Pai si eu ce am zis ?

Rhini a scris:

Pai si eu ce am zis ?

"nenea" Pippo zise invers.

Mie toate schimbarile alea profunde si maturizarea in gandire mi le-au produs relatiile de cuplu "neadevarat'. DUPA aia, am aplicat ce am invatat dupa ce am dat de n ori cu capul in aceeasi greseala si am vazut ce inseamna armonie&chestii.