Facultate de medicina la 40 de ani

Mimida a scris:

Elixira, nu i vreau raul, am ingrata misiune de a vedea si realitatea si acel ordin 418/2001 care limiteaza accesul celor peste 35 nu 40 de ani la anume specializari, e real, si ma codesc sa i spun tocmai sa nu i tai aripile. Am respect pentru Dally care s a apucat de studii in pofida celor care gandeau ca mine iar ca sustin asta spun ca am preferat un simplu curs de design interior de un an in locul facultatii de arhitectura pentru ca m a atrage doar creatia in domeniul mobilierului. Si asta dupa facultatea de drept si gata ,nu o a doua facultate atat de intensa cum e medicina.

eu gandeam ca tine, din pacate :) am avut norocul sa am o prietena buna care mi-a deschis ochii la timp

acel ordin se poate schimba, asa cum se modifica toate legile in zilele astea tulburi :P

las-o sa-si urmeze visul :)

ingrata misiune?

de cand misiunea de a vedea e ingrata ?

si pe mine ma paste ideea sa fac o a doua facultate dupa psihologie . daca m as lua dupa spusele tale ar trebui sa imi iau gandul .. vis a vis de creatie...

Sa nu ma intelegeti gresit, e parerea mea despre o a doua facultate , nu vreau sa stric planurile nimanui. Chiar si cu ea am discutat pornind de la ideea ca o a doua alegere ca domeniu de activitate e un fel de hobby, ceva care nu cere implicare mare. Acel ordin de ingradire a posibilitatilor dupa terminarea eventuala a facultatii insa nu mi da voie sa fiu optimista si mi e greu sa nu fiu sincera cu ea in privinta lui si chestia asta ma enerveaza pentru ca nu stiu daca va un motiv considerabil sa renunte daca afla si prin asta chiar ca am o misiune ingrata si chiar ca i tai aripile sau sa tac si sa las lucrurile sa mearga de la sine si cand va afla -poate chiar foarte curand cand vor exista profesori care o vor informa despre asta- sa adopt o pozitie la fel de ingrata de nestiutoare care iar nu mi place. Si zauca nu mi plac complicatiile :)

Lucrurile sunt simple : eu nu sunt de acord cu decizia ta dar ti-o respect . Ce e asa de greu ?

Fiecare e responsabil de ceea ce face in viata . Fiecare poate cu ce e al lui

Concret , cred ca ca am o singura problema dar mare -cel putin in capul meu- daca da i spun de acel ordin de limitare postuniversitara. Oricat de aiurea ma simt cand nu i spun, prefer sa afle de la altii decat de la mine si asta pentru ca e mai important ca acele aripi de care vorbeati desi fragile in capul meu, sa se refaca .

nimeni nu a sustinut sa nu-i spui de acel ordin. chiar ar fi indicat sa-i spui despre el si sa discutati impreuna eventualele complicatii care pot sa apara :) asta nu inseamna insa sa-i spui sa renunte la visul ei daca te consideri prietena ei ar trebui sa-i fii alaturi in orice are de gand sa faca :P

Ii zici si ea decide .. ce face mai departe ... daca tu ii spui sa nu faca un lucru ea totusi are autonomia sa aleaga in functie de factorii prezentati

Nu ma pot convinge ca face bine insa nici nu e cazul sa i tai sperantele facand prea important acel ordin .

Dar tu nu faci important nici un ordin . Este un factor pe care ea il poate vedea important sau nu . Si alege daca vrea sa lupte sa isi indeplineasca visul

Chiar ca nu ma pot abtine de la raspuns. Pe bune acum, acest ordin este important fara sa l fac eu astfel si pe care nici ea nu l poate ignora nici acum nici cand va veni timpul ca sa zic asa. S a vorbit mult mult cum ca alegerea este deosebita, chiar curajoasa, vad si eu asta ,mi e urat de niste discutii pe aceasta tema cu ea, discutii perfect evitate daca nu ar fi vrut medicina acum .Iar eu numesc asta sa te legi la cap cand nu te doare